Regulament
Bloguri

...

Lui…

Creşti în mine…
Fiinţa mi-o condamni
Să te ţină în ea.
Mă răneşti adesea
Mă aduci în pragul disperării
Şi apoi înapoi...
Mă consolezi în braţele apatiei.
Ce poţi oferi tu?
Mă consumi pe interior
Încercând să-ţi satisfac bestia
Cu mângâierea ultimului înger.
Te-am chemat...
Ai venit...
Am rămas ştiind totuşi.
Că nu era bine.
Vei pleca şi tu?
Te alung eu?
Mi-a rămas să caut mereu
Tratamentul cancerului
Din inima mea
Şi al isteriei
Din creierul meu.
Să caut în tine un alt substitut
Pentru prădătorul din mine
Iar tu...un leac
Pentru ispita dinaintea-ţi.
Am nevoie \să închid golul din mine
Pe unde, pătrunzând tu, te primeşte să-l umpli.
Inutil să visăm, să ne iubim puţin fiinţele...
Să le amăgim învelişul
Care cere mereu atingerea
Mâinilor ce caută întunericul.
Şi a buzelor mişcate...
Pentru cuvinte nespuse.
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii