Matrimoniale Romania

24 August, Mayfair

Stimată Domnișoară Adeline,

Am marea îndrăzneală de a vă adresa aceste rânduri căci amintirea conversației noastre de aseară, purtată sub candelabrele de la reședința Surrey, refuză să părăsească odaia gândurilor mele.

Nu pot uita grația cu care ați tratat subiectul atât de arid al politicii externe, oferindu-mi o perspectivă pe care puțini domni din cercul meu ar fi capabili să o articuleze. Îmi permit să sper că entuziasmul meu nu va fi interpretat drept o familiaritate nepotrivită, ci mai degrabă ca un omagiu adus spiritului dumneavoastră ales.

Vă rog să-mi permiteți onoarea de a vă trimite volumul de poezii de care aminteați. Pagina 42 este marcată; rândurile de acolo par să fi fost scrise având în minte chiar lumina din privirea dumneavoastră de ieri seară.

Rămân, cu cea mai profundă considerație și speranța unui viitor salut în Hyde Park,

Al dumneavoastră supus și devotat servitor,
Arthur P. Willoughby

25 August, Kensington

Stimate Domnule Willoughby,

Am primit cu o vie emoție rândurile domniei voastre, precum și volumul de poezii ce a binevoit a-mi însoți lectura de dimineață. Vă asigur că prețuiesc peste măsură spiritul îndrăzneț și onestitatea de care dați dovadă, calități atât de rare în saloanele noastre.

Cu o greutate în suflet pe care nu o pot exprima, mă văd silită a vă returna darul. Într-un moment de neatenție ce-mi face puțină onoare, o pată de cafea — acea licoare nefastă a dimineților mele — s-a așternut neiertător tocmai peste pagina 42, pe care cu atâta delicatețe ați indicat-o. Consider că ar fi o impietate față de gestul dumneavoastră să păstrez un volum astfel întinat.

Vă rog să primiți asigurarea celei mai înalte considerații,
Adeline

26 August, Clubul Reformei

Stimată Domnișoară Adeline,

Am primit volumul returnat și, trebuie să mărturisesc, am privit acea pată neiertătoare de pe pagina 42 cu o fascinație pe care nici cele mai alese versuri nu mi-ar fi putut-o stârni.

Vă implor, nu mai priviți acest incident ca pe o „impietate”. Acolo unde dumneavoastră vedeți o greșeală, eu zăresc o confirmare a faptului că gândurile mele v-au însoțit într-un moment de intimitate cotidiană. Faptul că acea „licoare nefastă” s-a vărsat tocmai peste versurile ce vorbeau despre „focul ce mistuie tăcerea” îmi dă curajul de a crede că rândurile mele v-au tulburat, fie și pentru o secundă, siguranța de sine.

O pagină albă este doar hârtie, domnișoară Adeline. Dar o pagină pătată în timp ce vă gândeați la cuvintele mele este neprețuită. Vă trimit înapoi volumul, de data aceasta cu o rugăminte: păstrați-l. Lăsați acea urmă de cafea să fie semnul că perfecțiunea este plictisitoare, în timp ce o mică dezordine este, poate, începutul unei mărturisiri.

Voi fi în Hyde Park vineri, la ora cinci. Dacă veți purta mănușile de culoarea fildeșului, voi ști că m-ați iertat pentru această insistență care, mă tem, depășește limitele bunei-cuviințe.

Rămân, cu o speranță ce nu cunoaște odihnă,
Al dumneavoastră supus,
Arthur P. Willoughby

27 August, Kensington

Stimate Domnule Willoughby,

Am primit cu o copleșitoare gratitudine cuvintele pline de înțelepciune ale domniei voastre. Un mare adevăr ați grăit, demn întru totul de un spirit care caută cu atâta ardoare — și găsește — înțelesuri adânci acolo unde alții nu văd decât banalul.

Din nemărginitul respect pe care vi-l port, am vegheat cu o grijă aproape religioasă ca volumul oferit să nu mă mai însoțească la micul dejun, ferindu-l de orice licoare nefastă. Totuși, sunt prăbușită sub greutatea rușinii de a vă mărturisi ce fatidică întâmplare a avut loc în ceasul prânzului. Luasem neprețuitul dar să-mi fie martor al lecturii, când o neatenție pe cât de incredibilă, pe atât de regretabilă, a făcut ca o picătură de sos să maculeze chiar versul de o profundă sensibilitate: „cum flacăra nestăvilită se întinde”.

Ar fi o impardonabilă impietate din partea mea să mai păstrez acest dar acum, când este astfel întinat de prozaismul mesei. Cu o jenă pe care nicio scuză nu o poate șterge, vi-l returnez pentru a doua oară, sperând smerită la iertarea domniei voastre.

Cu aleasă prețuire,
Adeline

28 August, Clubul Reformei

Stimată Domnișoară Adeline,

Trebuie să recunosc, cu un amestec de admirație și groază, că sunteți probabil singura persoană din întregul Regat Unit capabilă să transforme un volum de poezie romantică într-un meniu complet, de la cafeaua de dimineață până la sosul de la prânz.

Am privit noua „maculare” a paginii despre *flacăra nestăvilită* și nu pot decât să concluzionez că ori destinul are un simț al umorului deosebit de picant, ori domnișoara Adeline dorește să-mi transmită că versurile mele sunt mai potrivite pentru bucătărie decât pentru salon. Vă asigur că am șters cu propria-mi batistă „urma pasiunii” (sau a fripturii de vițel, după caz) și am așezat cartea la loc de cinste în biblioteca mea, ca pe un trofeu al unei bătălii pierdute cu grație.

Nu vă voi mai asedia cu daruri literare, căci mă tem pentru integritatea întregii mele colecții de cărți dacă aș continua să vă invit la cină prin intermediul lor. Totuși, voi fi în Hyde Park, așa cum am convenit. Dacă nu veți purta mănușile de culoarea fildeșului, voi înțelege că v-am plictisit peste măsură. Dar dacă, printr-un miracol, veți apărea, vă promit că vom discuta doar despre vreme și despre calitatea ceaiului — o licoare care, sper eu, va rămâne strict în ceașcă.

Al dumneavoastră neobosit (dar înfometat) servitor,
Arthur P. Willoughby

******
Adeline puse penița jos și privi cu satisfacție volumul de poezii. Cartea era, în realitate, impecabilă. Nu existase nicio pată de sos, nicio picătură de cafea. Un zâmbet fugar îi jucă pe buze în timp ce sigila plicul cu ceară roșie, imaginându-și fața lui Arthur la citirea rândurilor ei.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin