Mi-e dor de clipele cand cuvantul nu avea mai multe intelesuri, cand a tine de mana era un gest simplu si spunea totul, de zambete involuntare si de privirea cuiva ce te urmareste, o stii si incepi sa te misti putin stanjenit, dar fericit...
Mi-e dor de amanunte, de cele atat de mici incat imi umpleau sufletul de fericire, mirosul cald de paine, o briza usoara intr-o zi torida, rosul macilor ce insoteau mereu trenul, atingerea delicata a unui pui abia iesit din ou....

Cu timpul lucrurile devin mai brutale, mai pline de insemnatate, mai pretioase, mai inutile...

Ce-am vrut sa spun? Mi-e dor de tine , de mine, de amalgamul acela de senzatii ce facea viata atat de frumoasa incat credeam in inorogi si povesti cu zane.
Nu, nu e niciodata prea tarziu sa zambesti dar uneori e prea tarziu sa te mai bucuri....
Sufletul imbatraneste odata cu mine si il simt tot mai indiferent la nevoia mea de a fi ca inainte. Poate e doar o etapa, poate e doar un moft, poate doar se autoprotejeaza acum cand devine tot mai sensibil odata cu singuratatea.

Cine sa mai stie?

Mie mi-e dor de cirese la urechi iar lui de nimic. O sa cadem la pace intr-o zi, curand, o sa-i amintesc ce inseamna a iubi, doar de asta are nevoie.

Pe curand....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin