Astazi e prima data dupa multi ani cand mi-am spus: gata, e momentul sa reconsideri lumea, felul in care o privesti, gandesti, percepi, simti, gusti, mirosi, totul!
Oare de ce?
Cred ca am chef sa ma indragostesc! Da, e un chef, un moft, poate trece pana maine sau poate ramane pana cand se va indeplini.
Nu-mi lipsesc in mod frecvent deliciile cuplului, timpul meu e structurat pe alte prioritati, unele dintre ele fiind desigur, pierderea vremii cu mine insami. De ce? N-am prea avut timp de asta de-a lungul vietii si cand in sfarsit am ajuns sa am acest timp, parca nu ma mai satur sa-l consum, dar astazi am simtit asa, venind de undeva din neant nevoia de a fi imbratisata, privita zambind, in acel fel aparte, tinuta de mana si dusa... la o simpla plimbare afara, printre aceeasi necunoscuti.
De multe ori sufletul meu cere, iar eu nu stiu sa-l ascult, ii dau ce-i place, pana la saturatie, si uite asa am ajuns sa nu mai vad mici sau mari cerinte, cum ar fi toata chestia asta cu indragosteala. Stiu sigur ca nu-si doreste neaparat, doar asa... sa-si mai intinda nitel aripile amortite, e vorba de alt fel de zbor.... in timp am invatat ca sufletul are mai multe aripi, si zboara cu fiecare, in functie de destinatie.
Acum vrea sa falfaie, "o falfaire deplina", cum ar spune Sorescu, prin alt suflet, poate simte ca imbatraneste, desi cica ele, sufletele, nu imbatranesc niciodata, sau poate e vorba doar de a se dezmorti nitel, fara intentii seriose de calatorie, migratie sau mai stiu eu ce.
Nu prea stiu ce sa fac, nu te poti indragosti asa... imediat cum el cere si pana apare subiectul, actiunea deja se va fi terminat, adicatelea, dupa cateva zboruri de recunostere, saracul sufletel va lasa iar acele aripi in vreun colt prafuit.
Oricum, sunt destul de uzate si spre deosebire de celelalte perechi de aripi ale lui, nu-si revin total dintr-un zbor nereusit.
Am decis sa-i fac pe plac, astazi, asa ca....: m-as indragosti!
Maine e o alta zi, dupa ce va zambi complice la mine, se va pregati de zbor, nu e usor sa faca asta cu aripile alea vechi si ranite, si va constata ca directia e neclara, nedefinita, daca nu inexistenta, maine sigur ma va lasa in pace si-si va vedea de activitatea lui cotidiana, iar eu ma pot intoarce la linistea ce mi-o da.... cand nu are chef sa ma scoata din sarite cu pretentii de genul asta!

https://youtube.com/watch?v=Q9Tvjvk4ago

Moderatori angel_angel39 Galateea admin