Shambala, frumoasa poezie, sper sa-ti multumeasca moldoveanca.

Ion Minulescu
Romanţă policromă

Nu-i cer nimic...
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Şi i-aş cere-apoi aşa:

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.

Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Şi controversa versurilor mele.

Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.

Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Şi tusea-n fa minor a Traviatei.

Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Şi comicul funebrului convoi.

Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Şi perspectiva casei de nebuni...

Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.

vax n., pl. urĭ (rus. váxa, d. germ. wachs, ceară, wichse, vax. V. hoștină). O unsoare neagră solidă, cam moale, cu care, întrebuințînd puțină apă (saŭ scuĭpat la nevoĭe !), se unge încălțămintea și se lustruĭește dînd cu peria. (De pe la 1900 ĭ-a luat locu unsoarea saŭ „crema”). Fig. Triv. Fleac, moft, lucru prost: această carte e un vax ! Și ca interj. vax !

– – – – – – – – – – – – – – – – – –
de DAN ILIESCU [TS.DAN ]
2009-08-20 | |

Poţi bea cafea, în multe feluri
Aroma ei, mereu e diferită
Depinde de momente sau de ţeluri
Sau dacă ai, o inimă zdrobită

O bei de dimineaţă, la ziar
Adusă de frumoasa ta soţie
Atunci nu are gust aşa amar
Are aromă dulce, ce te-mbie

Sau poţi s-o bei mai repede, grăbit
Cu graba dintre două trenuri
Atunci o bei mecanic, nesimţit
Păsându-ţi doar de vreme, nu de vremuri

Se poate bea cafeaua, la taifas
La o ţigare şi la o şuetă
Atunci cafeaua, este un popas
O evadare din lumea cea concretă

Poţi bea cafea, în bar cu doi prieteni
Să-ntârzii somnul venit prea de devreme
Şi la servici o bei cu drag, de-asemeni
Ca şeful să nu vadă că ţi-e lene

Cafeaua dulce şi cu gust de ciocolată
Se bea, cel mai frumos, de dimineaţă
Când noaptea ce-a trecut a fost furată
Şi când iubirea-ţi dă alt chef de viaţă

Când ochii tăi inchişi sunt, încă
Şi simţi în nări mirosul aromat
Când ai în minte dragostea adâncă
Ce toată noaptea te-a înconjurat

Şi când un glas, ce-l ştii, din şoapte
Îţi spune în mirosul de cafea
-A fost iubito cea mai dulce noapte!
Trezeşte-te şi hai să bem din ea!

Balaure, uitasem de melodia aia. https://youtube.com/watch?v=HcEtSdvDrYw