Matrimoniale Romania – Femei si barbati singuri
 |
DC202611
|
nu stiu ce sa spun despre mine......sunt singur si imi doresc pe cineva care este in apropiere langa care sa construiesc o relatie fericita si de durata.
|
 |
vvio
|
Va rog nu ma cautati cei cu varsta sub 58.Doresc persoane vesele...iubitoare de muzica...mai puțin clasica....dar cu cei șapte ani de acasă....Mulțumesc. P,S. bărbații fără poză au două motive: ori sunt urâți..ori însurați...deci nu insistați!!! Sau cei cu poze din tinerețe .....
|
 |
Victoria67
|
Între început si sfârșit, fiecare are continentul său.
Uneori rătăcim drumul pe care l-am ales,dar continuăm să căutăm pe cineva în care să credem... Sunt normală și imperfecta.. |
|
|
Echo1
|
Nu știam că ,,dorul" nu învață să plece. Rămâne. Se așază tăcut în colțurile sufletului și trăiește din întrebarea care nu îmbătrânește niciodată: „Ce-ar fi fost dacă?”
Ai fost motivul unui zâmbet pe care l-am purtat în tăcere mult după ce cuvintele s-au oprit. Cred că, într-un fel sau altul, ai știut asta. Uneori, imaginația păstrează vii lucruri pe care viața nu le-a lăsat să existe. Și, într-un fel, asta a fost suficient. Voiam doar să îți reamintesc un lucru: ai contat. Îți doresc să fii bine.Te port în gând cu tandrețe si drag. |
|
|
margaretad
|
Sunt vaduva si am 2 copii mari,restul de detalii pe parcurs
|
|
|
Elvira63
|
Părerile de rău nu vindecă răni...
În realitate, nu uităm niciodată ceea ce ne-a rănit. Nu există uitare deplină, ci doar un soi de tăcere a durerii, așezată cu grijă într-un colț al sufletului, acolo unde alegem să nu mai privim prea des. Ne spunem că am trecut peste, că am învățat să zâmbim din nou, să iubim alți oameni, să dăm naștere altor visuri. Și, într-un fel, chiar o facem... Dar rănile nu dispar. Ele rămân acolo, ascunse în straturile cele mai adânci ale sufletului, tăcute, dar vii. Poate că nu le mai permitem să ne guverneze zilele, dar ele continuă să existe, ca niște cicatrici pe care doar noi le vedem atunci când rămânem singuri cu noi înșine. Așa că nu, nu uităm. Dar învățăm să mergem mai departe. Învățăm să nu mai privim înapoi cu tristețe, ci cu recunoștință pentru lecțiile primite. Învățăm că sufletul se poate reclădi, că iubirea poate renaște și că, oricât de adânci ar fi fost rănile, viața ne oferă mereu șansa de a ne construi alte visuri, mai frumoase, mai senine, mai aproape de cine suntem astăzi. Irina Binder |