Viața nu se măsoară prin numărul de respirații pe care le avem, ci prin momentele care ne taie răsuflarea.

....Nu cred ca ma pot descrie în doar 15 cuvinte....

.....timpul le decide pe toate...

....timpul...

Mai precis, pe soacra-mea. Implicit, culmea, pana acum nu am gasit-o nici pe fiica-sa. Ori daca am gasit-o, la cat de neghiob sunt, am ratat-o.
Poate soacra-mea este o tipa de treaba, ceva gospodina si simpatica. Poate, astfel, fiica ei are cu cine sa semene, ca tare-as dori sa o cunosc. Ca sa tragem la aceeasi caruta si sa generam una sau doua progenituri, frumoase ca ma-sa si destepte ca ta-su`.
Fiind satul de talentele cotofenelor de Bucuresti sau din alte zone urbane, imi indrept atentia si catre rural. Ca nu stiu de unde sare iepurele.
Nu, nu sunt pretentios. Sunt doar selectiv si exigent. Exigent, in ceea ce priveste lucrurile de baza, primare. In rest, ma doare in freza daca te razgai ca un miorlau pe soba, ori daca uneori esti mai toanta si mai tuta decat mine.
Nu ma intereseaza daca ai o situatie modesta, ori ca nu ai aere si comportament de vedeta. Mai ales.
Nu pretind mai mult decat ofer. Nu caut legaturi efemere, de zbenguit prin cearceafuri. Nici persoane implicate in tot felul de complicatii si combinatii.
Mentionez ca nu am fost casatorit si nu am copii. Te informez asupra tuturor aspectelor generalist descrise mai sus, ca nu cumva sa traiesti cu impresia ca m-as multumi cu mai putin si ca poti folosi ocaua mica taman acu`, incercand marea cu degetul. Iti pierzi timpul. Iar eu, unul, pretuiesc timpul tau, timpul meu. Fiind o resursa ce nu mai poate fi recuperata.