Pot scrie orice, dar important este cum sunt. Pentru asta va trebuii ca tu sa descoperi.

Oamenii sunt triști deoarece sunt prizonieri în povestea lor personală.Toată lumea crede că obiectivul vieții acesteia este să urmezi un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan este al lui sau a fost creat de altcineva.

Voi insirui ganduri random, nefacute cu AI. daca rezonezi, scrie-mi.
Nu e nimeni pe aici cu adevarat... doar oameni care si-au pierdut sensul.. si arareori oameni... Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni, suntem laitmotivul sarcastic al zilei de ieri si de maine... nu stiu de ce uneori in viata trebuie sa fie suferinta, de ce trebuie sa tanjim dupa ceva ce nu putem avea. Orgoliile ranesc sentimente si distrug relatii. Comoditatea ramane prioritara sacrificiului. Viata a ajuns, in secolul asta, o aparenta bolnava, esenta ei a murit. Credinta e doar de forma, iar portocala se stoarce rar pentru a afla sufletul omului care e inauntrul ei, in rest, coaja e frumos colorata. Fizicul conteaza mai mult decat orice, inca din adolescenta....
Sunt urat, nu-ti fa iluzii cu mine. Nu iti e rusine cu mine pe strada, dar nu sunt rupt din soare. Sunt usor inalt si slabanog. E bine asa? Daca ceri poza, nu imi scrie, nu iti dau sa nu ti se arda laptopul.
Pot purta discutii despre aproape orice (filosofie, literatura, stiinta, astronomie, astrologie, religie, etc.), nu te plictisesti cu mine. Uneori, rareori de fapt cand merg cu trenul, imi aduc aminte de copilarie. De intunericul ce se lasa pe geamul trenului si priveam Tara Barsei prin zona Fagaras. Acolo, in locurile alea, sta o parte din visele mele. Acelea fara niciun rost, ale copilariei, ale pubertatii. Regret cumva ca m-am facut mare. Don't grow up it's a trap. Nu merg pe munti, prea multi ursi. Si nici nu imi face placere sa merg 10 ore de nebun. Dar imi place natura, in rezervele ei. Aerul ala de pamant umed de dupa ploaie, racoarea padurii, imi aduc bucurie. Daca nu esti credincioasa ortodoxa, nu imi scrie.
Avid de afectiune, cred ca n-am avut-o cand eram mic. Adica stiu ca nu a fost. Am si patimile mele, dar nu sunt legate de bautura, droguri sau tigari. Sunt chiar si mai periculoase. Daca n-ai patimi, nu imi scrie, nu caut perfectiunea. Daca ai bani de dai pe dinafara, nu imi scrie, nu caut bogatie. Daca ai probleme psihice, traume mari, nu imi scrie, am eu destule, nu mai ma incarc si cu ale tale. Daca privesti uneori cerul si te gandesti ca acolo sus e Dumnezeu, scrie-mi. Daca atunci cand ai cerut ajutor de la Maica Domnului ai primit raspunsuri directe, scrie-mi, as vrea sa le cunosc.
Daca viata ta e un haos, o dezordine totala, scrie-mi. Nu vin sa ti-o refac, vin sa imi intind tentaculele in ea. Daca iti complici viata fara rost, nu imi scrie, viata, iubirea, sunt simple. Nu au nevoie de complicatii, rigori, capricii, ipohondrii sau orgolii. Viata e scurta, stii?
Daca iti doresti familie, scrie-mi.
Daca ceva (poate macar 99%) din ce am scris aici rezoneaza cu tine, astept mesajul tau, desi nu sper ca imi vei scrie, du-te la turcaletul brunet care arata grozav si te vrajeste cu ochii lui turcesti colorati si machiati, precum si frizura lui tun.
Daca nu esti in stare sa lasi un mesaj mai lung de 2 fraze, nu imi scrie. asl,cf,bn,etc, sunt depasite.