La vârsta mea, nu mai caut femei frumoase, ci femei care știu să simtă. Care nu fug de profunzime și nu se pierd în joacă. Nu mă mai atinge oricine, nu mă mai poate răni oricine. Am învățat, uneori dureros, că liniștea mea e mai valoroasă decât orice aventură.

La vârsta mea, nu mai am chef să conving pe nimeni de cine sunt. Nu mai ofer zâmbete din politețe, nici complimente doar ca să umplu tăcerile. Am demnitatea mea, iubirea mea de mine, și o liniște câștigată prin foc. De aceea, nu mai cred în promisiuni, ci în fapte. Nu mai vreau vorbe frumoase, ci gesturi simple, dar reale. Nu mai vreau să fiu iubit doar în clipele bune, ci ales constant, în toate.

La vârsta mea, nu dau inima oricui doar pentru că știe să spună „te iubesc”. Cer același lucru pe care sunt dispus să-l ofer: sinceritate, respect, pasiune și loialitate. Dacă aleg să te las să intri în viața mea, o fac cu intenția de a rămâne, nu de a trece.

Și dacă iubesc, o fac până la capăt. Cu tot sufletul, cu toate umbrele și luminile mele. Nu promit perfecțiune, dar promit prezență. Nu promit veșnicii goale, dar promit că atunci când te voi ține de mână, o voi face cu sens. Că te voi face să râzi în cele mai neașteptate momente, că voi fi al tău în toate felurile în care un bărbat poate fi al unei femei, prieten, sprijin, amant, adăpost.

La vârsta mea, dragostea nu mai e o distracție, e o alegere conștientă. Nu mai am timp pentru iubiri în trecere sau jumătăți de suflet. Vreau o iubire care se trăiește cu totul, care nu se teme de adevăr, care nu fuge la primul vânt.

La vârsta mea, dacă deschid ușa, e pentru a te lăsa să intri, nu doar să vizitezi. Și dacă te las să rămâi, să știi că e pentru că am văzut în tine ceva ce nu mai caut de mult, dar încă mai sper să găsesc , o iubire care nu minte, nu se joacă, și nu pleacă.

O să mă descriu dar nu în 15 cuvinte
Daca o sa fie cazul o sa fie și descriere dar la momentul potrivit

Nu-mi place sa mi se spuna ce ar trebui sa-mi placa
Nu-mi plac cei care vorbesc cand ar trebui sa taca
Nu-mi place sa mi se spuna ce ar trebui sa fac
Nu imi place sa renunt la ceva sa fiu pe plac
Nu-mi plac oamenii cu fitze, aroganta lor pute
Nu imi plac poponarii, lesbienele urate
Nu imi place saracia, orizontul ingust
Nu imi place promovarea muzicii de prost gust
Nu-mi plac cei care ma judeca fara sa ma cunoasca
Nu-mi plac oile care dau sfaturi, cand ar trebui sa pasca
Nu imi place sa torn, in pahare pentru altii
Nu imi place sa refuz, la nevoie, apropriatii
Imi place sa rad si imi place sa glumesc
Iar cand nu privesc in fata, imi place sa imi amintesc
Imi place sa fiu contrazis cu argumente
Imi place sa ma mint ca sunt si femei destepte
Imi place ca nu-mi place, deloc sa ma schimb
Sunt un om complex, insetat sa invete
Si voi avea mereu idealuri marete.
Oricum nu citeste mai nimeni, oricum nu prea crede nimeni, oricum nu intereseaza pe nimeni.
Cu cat se ofera mai putin, cu atat se cere mai mult. Pretentii exagerate, cultura spre zero, mai lipsesc manelele. Nu poti intra cu avionul pe gaura cheii.