Nu mai am multe credințe, iar certitudini niciuna. Nu mai cred că diferențele apropie, că opușii se atrag, în ce mă privește am nevoie de potriviri. Nu mai cred într-o soartă, mai degrabă cred că singura cărare a vieții, e cea pe care o mai pot zări privind în urmă.
Mai am puține dorințe, câteva speranțe, iar visurile au legătură doar cu alții.
Nu sunt un adept al simplității, cred că gusturile se discută și prefer oamenii înțelepți, în locul celor descurcăreți. Nu mă împac bine nici cu obsesiile și extremele, mă găsesc pe căile de mijloc în mai orice.

Inaltă, blondă, ochii albastri. Onestă, cu simțul umorului bine dezvoltat, apreciez frumusetea sufletului, sinceritatea, bunul simț, cultura. Detest minciuna și aroganța.

Putini dintre noi realizeaza ca ceea ce cheltuim de fapt, sunt ANII...
Nu frumusețea este cea care dă valoare timpului, ci iubirea adevărată, aceea care nu se ofilește, ci crește, se maturizează și înflorește odată cu fiecare zi care trece. Sunt povești care nu au nevoie de zgomot, de demonstrații sau de promisiuni mari, pentru că se scriu singure, în liniște, prin gesturi simple și sincere.
Există priviri care nu au nevoie de explicații, pentru că spun totul dintr-o clipă. Există suflete care nu cer nimic, dar oferă totul — liniște, echilibru, siguranță și acel sentiment rar că ești exact acolo unde trebuie să fii. Iar atunci când două astfel de suflete se întâlnesc, timpul pare să încetinească, iar lumea devine mai blândă.
Dacă viața m-a învățat ceva, este că iubirea adevărată nu se măsoară în cuvinte mari, ci în respect, încredere și în micile gesturi de zi cu zi. În răbdare. În prezență. În felul în care alegi să rămâi, chiar și atunci când nu este ușor. Restul sunt doar detalii care trec, fără să lase urme.
Pentru omul potrivit, inima nu caută drumuri complicate — îl recunoaște imediat. Și, fără grabă, fără teamă, începe să bată în același ritm.
Iar atunci când iubirea este adevărată, nu are nevoie să fie perfectă… ci doar sinceră....si