Bărbat matur, simțul umorului, introvertit caut un suflet cald, caut persoane asemenea pt o relatie serioasa,
imi plac iesirile in parc, iubesc muntele ,marea si sala

Avertisment: barbatii sintem niste porci!

Dificil si schimbator potrivit celor in a caror perceptie migrez instant de la o extrema la cea opusa, caci, apreciat pentru judecata atita timp cit aceasta vizeaza terte persoane sau treburi externe, devin brusc un imbecil atunci cind, ca rezultat al aceleiasi logici mai inainte infailibile, ma trezesc nedorita oglinda celui/celei din fata mea, critica-mi fiind acum vazuta drept jignire, fara a mai conta veridicitatea parerilor, respectiv sinceritatea si lipsa rautatii intentionate cu care le expun. Asadar, daca te stii o persoana care nu accepta sa auda decit ceea ce-i convine, cel mult am avea sanse sa ne intelegem pentru o scurta perioada de timp, acel inceput cind esti inclinat sa vezi numai partile bune (sau si pe cele "mai putin bune" ca rezonabile). Are rost o cauza din start pierduta pentru o cert trecatoare perioada frumoasa? Nu!

Traiesc conform unor principii proprii (bineinteles, neinventate de mine, fiind prea tirziu pentru a mai gindi ceva negindit deja de altii, cel mult putind experimenta "premiere" ca inca necunoscator al preexistentei lor), nu alese pentru a ma integra, pentru a-mi fi bine cu orice pret sau pentru a impresiona vreo entitate care chipurile ma supravegheaza si pe care ar trebui s-o multumesc.
Nu ma (mai) preocupa chestii precum sensul vietii si alte "mari" raspunsuri pe care n-au fost in stare sa le gaseasca unii cu adevarat inzestrati in deslusirea unor astfel de mistere -- a se face abstractie de oamenii atit de dornici ca lucrurile sa fie in felul lor incit "simt cu dovezi" ca acestea chiar sint asa... dupa care neaparat trebuie sa-i convinga si pe cei cu conceptii "strimbe", fie ele precaute si inofensive agnosticisme.
Nu cred in dragostea neconditionata -- in ciuda impamintenirii acestei idei, nici animalele de companie nu ofera asa ceva -- si nu mi-as dori-o astfel, neconditionata, nici daca ar putea fi posibila (ca mai toata lumea, de altfel, daca eliminam ipocrizia sau prostia din declaratiile multora).
Caut inca inceputul ultimului sfirsit, fara insa a fi predispus la compromisuri, preferind singuratatea unei relatii de umplutura. Ca oricare am si eu criteriile mele (unele eliminatorii), acestea netrebuind sa fie musai identice (nici ca importanta, nici ca ordine) cu ale celor ce citesc aceste rinduri. Cronologic, din punctul meu de vedere, in conditiile prezentei cai de cunoastere, in prima faza ar trebui sa ne placem fizic si "scriptic" (ce si cum scriem), apoi, pe masura ce apare o bruma de cunoastere, modul de a gindi si felul de a fi, abia dupa ceva vreme avind a ne lamuri in privinta intr-adevar importantului rest (compatibilitate, intelegere, incredere), cel care poate aduce anduranta (din aceea neperceputa ca efort, sacrificiu sau devotament autoimpus). Puteti strimba din nas la superficiala ordine (repet, cronologica) a criteriilor mele, stiut fiind ca indeosebi persoanele inselate/mintite devin sustinatoarele fervente ale increderii drept criteriu primordial, prioritizare nesanatoasa (cred eu), un car inaintea boilor, urmind a te stradui sa placi pe cineva care-ti transmite incredere, in loc de a ajunge sa ai incredere in cineva pe care placi. "Contra-natura" asta, "hai ca-i baiat bun, iar in rest, mh, merge", va duce aproape inevitabil, mai devreme sau mai tirziu, la plictiseala, indiferenta, obtinindu-se cel mult o inertie din obisnuinta unuia cu celalalt. Eventual va dainui increderea, dar ma indoiesc ca doi oameni pot fi fericiti impreuna cu numai atit.

Fiecare se considera pe sine (si) aici nucleul, reperul, etalonul, unicul si inegalabilul, cind, in fapt, cu totii nu reprezentam altceva decit cerere si oferta (in acelasi timp), majoritatea avind pretentia, cind cere, sa primeasca si, cind ofera, "sa fie primit". Pentru cele carora nu le raspund, insistenta nu are rost [nota]. Va asigur ca primesc atit de rar mesaje incit este imposibil sa ratez vreunul. Prin urmare, lipsa unui raspuns este raspunsul in sine. A nu placea cuiva care ti-a atras atentia -- initial, caci sigur nu-l vei mai placea dupa ce vei fi aflat ca interesul nu este reciproc -- nu inseamna (neaparat) ca ai o problema din unul sau mai multe puncte de vedere. Ce bine ar fi daca ne-am debarasa de impresia universal valabilitatii noastre, trufasa nevoie de a ne crede placuti de toata lumea, micul cult al personalitatii al fiecaruia!

Comentariile publice (fie si favorabile), precum si cadourile astea prostesti vor fi sterse; prieteniile vor fi refuzate (daca e sa ne imprietenim, o vom face pe bune, nu din click-uri); votarea isi are locul in alte parti (si acolo degeaba).
Nu folosesc chat-ul, detest wap-ul, dar putem schimba numerele de telefon (nu mai devreme decit e cazul).
Incercarile barbatilor (cel putin ale celor detectabili de la rau inceput, adica cu sexul real trecut in profil), indiferent de intentia declarata si de orientarea lor sexuala, sint absolut ignorate.

[nota] In demersul lor de a deveni egale cu barbatii, o parte insemnata a femeilor a reusit, din nefericire, sa devina la fel ca acestia, degenerare elegant numita insa "emancipare" -- corectitudinea politica se numara printre dusmanii mei preferati. Daca ai ajuns pina aici, dar gasesti aceasta constatare ca fiind misogina, chiar imi pare rau ca ti-am irosit timpul. Ma poti injura. Serios. Nici n-am sa te reclam, nici n-am sa te blochez (daca, odata varsat naduful si racorita, gasesti de cuviinta sa te potolesti).

Contrar cumva intransigentelor de deasupra, odata "vrajit" (rar), devin aproape romantic.

La vârsta mea, nu mai caut femei frumoase, ci femei care știu să simtă. Care nu fug de profunzime și nu se pierd în joacă. Nu mă mai atinge oricine, nu mă mai poate răni oricine. Am învățat, uneori dureros, că liniștea mea e mai valoroasă decât orice aventură.

La vârsta mea, nu mai am chef să conving pe nimeni de cine sunt. Nu mai ofer zâmbete din politețe, nici complimente doar ca să umplu tăcerile. Am demnitatea mea, iubirea mea de mine, și o liniște câștigată prin foc. De aceea, nu mai cred în promisiuni, ci în fapte. Nu mai vreau vorbe frumoase, ci gesturi simple, dar reale. Nu mai vreau să fiu iubit doar în clipele bune, ci ales constant, în toate.

La vârsta mea, nu dau inima oricui doar pentru că știe să spună „te iubesc”. Cer același lucru pe care sunt dispus să-l ofer: sinceritate, respect, pasiune și loialitate. Dacă aleg să te las să intri în viața mea, o fac cu intenția de a rămâne, nu de a trece.

Și dacă iubesc, o fac până la capăt. Cu tot sufletul, cu toate umbrele și luminile mele. Nu promit perfecțiune, dar promit prezență. Nu promit veșnicii goale, dar promit că atunci când te voi ține de mână, o voi face cu sens. Că te voi face să râzi în cele mai neașteptate momente, că voi fi al tău în toate felurile în care un bărbat poate fi al unei femei, prieten, sprijin, amant, adăpost.

La vârsta mea, dragostea nu mai e o distracție, e o alegere conștientă. Nu mai am timp pentru iubiri în trecere sau jumătăți de suflet. Vreau o iubire care se trăiește cu totul, care nu se teme de adevăr, care nu fuge la primul vânt.

La vârsta mea, dacă deschid ușa, e pentru a te lăsa să intri, nu doar să vizitezi. Și dacă te las să rămâi, să știi că e pentru că am văzut în tine ceva ce nu mai caut de mult, dar încă mai sper să găsesc , o iubire care nu minte, nu se joacă, și nu pleacă.