Uite-l pe-al meu, vi-l dau la schimb cu altele

Stateam in varful patului cu ochii inchisi si visam. Nu faceam vreo miscare fiindca asta ar fi insemnat ca ma vedea bunica si ziua ar fi inceput.
Asa ca, ascunsa dupa pleoape sa nu ma vada nimeni, imi construiam in minte, bucatica cu bucatica, marele meu vis, dorinta mea secreta: o casa, vag schitata, care continea ceva magic: o biblioteca. O camera numai a mea, cu pereti imbracati in carti din tavan pana in podea, carti asezate cuminti in rafturi din lemn de mahon lustruit si cu o scarita speciala sprijinita de ele. Un fotoliu din piele si poate o canapea, o lampa din aceea cu picior si abajur si o fereastra mare plina de lumina. Si atat.
Marele meu vis – inca vis, probabil ca asa va ramane - (nema familie instarita, mosteniri, barbat banos, cariera fulminanta – doar o munca ce imi e tare draga); dar nu asta conteaza, conteaza ca am partea importanta: cartile.

M-au facut curioasa de pe cand aveam vreo 5 ani, mi-au furat sufletul si m-au imbolnavit pe viata. Nu sunt experta in vreun autor, nu am studiat temeinic nu stiu ce curent. Am citit asa cum mi-au venit la mana sau cum mi-au fost recomandate, aleator si eclectic, aiuristic si suferind uneori amarnic din cauza memoriei mele gaurite
Dar in serile in care ma loveste tacerea, in care mangaierile sunt sub embargou si cuvintele prea scumpe pentru a fi cheltuite cu mine, imi raman cartile... si atunci niciodata nu sunt singura.

Asta nu inseamna ca nu mai visez la biblioteca mea http://westportlibrary.org/sites/default … s.jpg

Voi la ce visati?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin