Mi s-a intamplat acum multi ani sa ma uit peste umarul cuiva care juca Sims. Avea la un moment dat un cuplu fericit, le facuse piscina si ii trimisese sa inoate. Ca un experiment, nu le-a facut scara, sa vada ce se intampla... Erau veseli si energici la inceput, dar apoi au inceput sa oboseasca si cautau sa iasa.... Deja eram implicata si-l bateam la cap: scoate-i de acolo, scoate-i de acolo... Le-a facut scara, dar prea tarziu.... au murit de epuizare. Mi s-a parut sinistru, ba mai mult, m-a marcat cumva fiindca n-am uitat niciodata.
Si acum intrebarea....
Daca atunci cand cineva creeaza o lume virtuala, de obicei intr-un joc – da cumva viata respectivelor personaje? Putem fi (fara a avea habar) niste mici dumnezei capriciosi, delasatori sau cruzi, dupa chef si disponibilitate? (ceva si mai sinistru – pamantul o planeta din jocul cuiva, la mila hazardului).

De aici ajung usor la cyborgi si alte creatii robotice – (subiectul multor carti – pe care nu le-am citit), dar am ceva ce ma pune pe ganduri: daca cream ceva ce gandeste independent, cream ceva similar unei fiinte umane, cu aceleasi drepturi (si obligatii). Este corect, sunteti de acord?

Aplicabilitate matri: inginerie umana genetica avansata - crearea unui cyborg dupa planurile, gusturile si dorintele utilizatorilor. Gata cu plangerile, gata cu reprosurile, ce vrei aia primesti Reversul medaliei: sa fii parasit de robotel ca esti varza

Moderatori angel_angel39 Galateea admin