Cum vedeti voi paradisul? Care este superlativul existentei voastre?

De unde mi-a venit intrebarea? De la un vis.
Rapusa de oboseala si de vremea stranie din ultima vreme, am rugat maimutele jucause ce-mi animau casa sa faca un pic de liniste si am atipit vreo 20 de minute .
Chiar am avut liniste, au intors o camera cu susul in jos si au machiat cainele, dar totul in soapta, asa ca ma declar multumita.
Am visat... ceva extrem de scurt, dar teribil de straniu si frumos: m-am visat intr-o lume, o alta lume total necunoscuta... era... diferita. O plaja, dar apa parea ca sopteste cuvinte si mangaia pielea precum matasea. Vegetatie multa, bogata, se deschidea si-mi facea loc atunci cand ma apropiam. O floare cu petale impletite ciudat care s-a aplecat spre mine cand am vrut sa o miros... Culori multe, aveam senzatia ca sunt si unele necunoscute, dar toate in armonie. Intr-un cuvant, atat de frumos ca-ti taia rasuflarea.
M-am gandit atunci ca atata frumusete nu este de ajuns daca nu ai companie si atunci am simtit atingerea unei maini ... perfectiunea clipei... ca atunci cand iti revezi iubitul dupa multa vreme petrecuta desparte de el: iti tresalta inima si in acelasi timp te cuprinde o pace... e asa cum trebuie.
Evident, una dintre maimute ma atingea de fapt, era nevoie de prezenta mea urgenta: gata visul.

M-am intrebat daca asa ar arata paradisul. Nu stiu. Paradisul asa cum il zugravesc eu ar fi alcatuit din bucati din aceasta lume asa cum am cunoscut-o pana acum. As putea face doar activitatile preferate... As avea poate un pic mai multa libertate, un pic mai putine griji. As avea posibilitatea sa ma vad oricand cu oamenii pe care-i iubesc... cu cei care nu mai sunt.
Se spune ca ar fi pace acolo, fara cearta, fara rautate, fara suferinta... intelegere deplina, armonie, perfectiune.
Dar cat de frumoasa e clipa cand dupa ore de asteptare si framantare te suna el, acela, bucuria clipei cand ii auzi vocea si totul e cum trebuie... Sau satisfactia cand dupa o discutie lunga in contradictoriu ti se spune... da, acum inteleg, ai dreptate... Sau extrema multumire si mandria cand reusesti sa repari ceva dupa multa truda si nervi...
Varianta aceea idilica de paradis ma plictiseste numai sa-l imaginez. Am impresia ca raiul meu este .... aici.
Perfectiunea imperfectiunii

Moderatori angel_angel39 Galateea admin