Despre ce e blogul?
Despre taticiulo, mamasita, papasito, porfavor, notengo amor.
Cu alte cuvinte, loveandhappiness,
când se întâmplă să se întâlnească cele două cuvinte. Că, dacă nu se întâlnesc, e bad life and bad people.
Ah, să nu uit, țin să vă anunț că iubitului meu imaginar ii place carnița .
Well, e weekend și eu stau in casă, neahh ntz nici canci. Nu e covidutu', n-ați nimerit, e tot camcum ar zice un salam manelesc:
" Am mare boală pă mine"
Îs încinsă bine prin interior, am căscat gura la vânt și mi-a umflat gatu'. Și de la atâta vâlvătaie, zic eu, să vă povestesc o poveste întâmplăcioasa.
Zilele trecute am cunoscut un boymisto pe discord. Nici nu'știu cum de Alzheimeru' meu a ajuns ăla p'acolo. Chestia e ca m-a prins. Mai un banc de diminetz, Ba o cafe cu aroma de poftă bună, Ba o story de cartier, o măslină fara sâmburi, hahaha hihihi, vax max pax iauite lipeala. Tengo mucho încredere, că, cică, de la alți discord'anti de-ai mei abonați la moxa, tipu' e ca ibuprofenu' la camcum sunt eu acum. Adică, te cam face bine de orișice durere dureroasa. Și cum eu totmai simțeam dureroasă aia din trecut la care nu se dădea trecută cu nicio smecherie, zis și făcut. O pusăi de o vizionare intr-un meniu la showroomu' din cartier . Sa nu fie nevoie de Uber și alte nebunii căcam uragan prin gentutz.
Bai, știți animațiile alea in care personajului ăluia ii cad ochii pe jos și îi culege să-i pună la loc, știți, nu?
Cam așa cu ochii mei rimelați, creionați, pudrați și încărcați de emoție. Limba mi se uscase și cerea insistent un strop de umezeala fie ea și printr-o gura straina, stomacul mi se urcase in tample, tâmplele coborâseră mai jos puțin de abdomen și pulsau ca nebunele o emoție emoționantă de se băteau stelele verzi in ochii mei.
Vai, ce mai caccamacca, eram și fericită și împlinită și ....și...și..
Nu-mi venea să cred ce icoane am pupat când eram mica, ce acatiste au dat ai mei, pe cine mnezeu am scărpinat, ce planete s-au aliniat sa stau eu la masa cu așa bunaciune de barbat.
Și cum eram așa în zona crepuscofericistika de nici nu-mi venea să cred dacă-i vis sau realitate, doar ce-l aud pe acest dorianpopa de lângă mine: Eu cred că o să servesc o rucola cu lămâie și o apa că e seară, vrei și tu la fel ?
,
Liniște,
Liniște,
Bâzzz
Moarte clinica !

Serveste-o între dinți și sta-ti-ar de-a curmezisu'n stomac.
Rucola, auzi, cu lămâie.
Câhhh !
Țiarrrr efeminatu' al cui vrea el.
Eu rămân cu iubitul imaginar de la început. Măcar ăla nu paște.Stie ca's o bucățică bună .
Asa-mi trebuie dacă aleg doar cu privirea

https://youtu.be/B6UCzsY4D7Y

Când există și așa

https://youtu.be/zBllzkGzpsw

Moderatori angel_angel39 Galateea admin