Matrimoniale Romania

Majoritatea, dacă nu toți, am trecut prin sau chiar trăim acum o relație toxică alături de un om căruia nu mai poți să-i zici om, pentru că efectiv și-a bătut joc de tine.

Uitându-ne mai atenți, de fapt, acel om nu a corespuns așteptărilor tale. Cu siguranță și pentru el relația a fost toxică, pentru că nu ai corespuns așteptărilor lui. Bine era dacă de la primul semn relația s-ar fi terminat. Dar nu, relația a continuat. La primul semn nu era toxică, era doar o nepotrivire de caracter. Ușor-ușor, a devenit toxică.

Uitându-ne și mai atenți, niciunul din noi nu a făcut gesturi neplăcute cu intenția de a-i face rău celuilalt. Gesturile au fost făcute din dorința de a ne apăra, pentru că creierul nostru așa funcționează. De fapt, așa funcționează de mult timp și este rezultatul traumelor din copilărie. Amândoi am intrat cu acest sistem defensiv în relație.

Unii spun: „S-a schimbat în rău dintr-o dată”. Nu, era la fel în momentul în care l-ai cunoscut. Doar că, la anumite gesturi, sistemul lui defensiv a reacționat fix așa cum a fost învățat cu mult timp înainte de a te cunoaște.

Este omul vinovat pentru că are un astfel de comportament? Clar nu. Nimeni nu își alege traumele. Ele sunt mecanisme de supraviețuire inconștiente, iar omul ajunge să creadă că „așa este el”, fără să conștientizeze ce se află de fapt în spatele propriilor reacții.

Însă, în momentul în care comportamentul lui rănit (agresivitate, abandon, manipuIare, tăcere pedepsitoare) distruge viața partenerului, iar acesta îi spune că suferă, refuzul de a privi în interior devine o alegere.

Când celălalt îți spune „mă doare atunci când faci asta”, iar tu alegi să spui „este problema ta, maturizează-te” sau ceva asemănător, din acel moment ai pus prima cărămidă la temelia despărțirii. Ai refuzat conexiunea și ai ales deconectarea.

Relația nu se termină când apar certurile, ci atunci când durerea unuia devine un deranj pentru celălalt. Iar vindecarea poate să înceapă după despărțire – aceasta fiind marea ta șansă, doar trebuie să o vezi. Șansa de a înțelege ce s-a întâmplat, de a te uita atent în interior și de a nu mai duce aceleași răni, aceleași reacții și aceleași mecanisme în următoarea relație.

Oricât de mult ai crede că este doar vina lui, caută-ți și partea ta de vină.

Despărțirea nu îți poate schimba trecutul. Dar poate fi momentul în care alegi să nu-l mai lași să-ți decidă viitorul. Din păcate, traumele nu se vor termina niciodată. Dacă sapi la nesfârșit după ele, mereu vei mai descoperi una, și încă una, și tot așa. Scopul nu este să devii perfect, ci să devii conștient. Să înțelegi de unde îți vin reacțiile, ca să nu le mai permiți să îți distrugă relațiile, inclusiv relația cu tine. Nu trebuie să ne vindecăm de tot ca să fim iubiți sau ca să putem iubi corect. Trebuie doar să fim destul de sinceri cu noi înșine încât, data viitoare când simțim impulsul să atacăm sau să fugim, să ne oprim o secundă și să ne întrebăm: „Oare acum vorbește adultul din mine sau copilul speriat din trecut?” Ne-ar prinde bine să învățăm, pas cu pas, să ne privim rănile cu mai multă blândețe și mai puțină judecată.

Și acum îmi vine în minte întrebarea firească: oare, eu copilului meu, ce traume i-am dat?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin