Matrimoniale Romania

Ma bantuie o intrebare...eroilor de ce le-o fi teama?

Turturica,pleca ca de obicei,cum ii era jobul satesc ,cu noaptea in cap cand zorii inca nu colorau cerul cu aerul lor trandafiriu-violet dulceag,iar stelelor inca le sclipeau ochisorii in cap...unde altundeva decat la cimitir...era bocitoarea satului...iar de data asta ,dupa ce fusese tocmita sa jeleasca pe bani la capataiul defunctului,fisa postului prevedea si tamaiatul pana la 6 saptamani...Asadar...lua ibricul,tamaia,lumanarile,flori nu,ca nu se prevedea asa ceva,ciomagul sa se sprijine si sa alunge cainii din drumul ei si cătinel usurel iat-o ajunsa la mormantul lui Țaralungă...om.care murise de batranete...la frumoasa varsta de98 ani...cum s-ar zice,si-a trait traiul si si-a mancat malaiul...inchisese ochii in satul lui,in casa lui,in patul lui binecuvantat de ani lungi si intelepti...Linistea cimitirului se sparse de chirăiturile Turturicai...in fata groapei,o gaura,capacul coscigului dat la o parte...iar tronul gol...Turturica tremura ca varga...fugi cat ii ingaduia tineretea si reumatisml celor 70 de ani...ajunse in sat...se duse la al lui Țaralunga acasa...aici alte bocete si suparari...pt ca se stia ca Țarălungă,se nascuse cu tichia in cap...oameni slabi de inger credeau ca bîtu lor gata,vine sa ii bantuie,mai ales ca mosu cand era tanar si se supara cu ai lui ii amenita ca se face strigoi...In toata harmalaia asta,inteleptul adunarii se duse la post si zise ca mos Țaralunga a disparut de la cimitir...Politistii ca orice politisti ii stiau pe brejii satului,pe hotii si pe betivii satului...macar atat...acel sat era totusi o comunitate destul de linistita care nu dadea mari batai de cap oamenilor legii...Investigand printre informatori i-au luat ca din oala pe faptasi...niste hoti care banuiau ca mos Taralunga fusese ingropat cu ceva valori,ca unul care era dintre cei mai avuti din sat,si negasind nimic,l-au luat pe mort si l-au aruncat la marginea cimitirului...ori prosti ori beti...nu stiu care a fost logica lor,dar probabil vreun gand au avut ei...bine nu cel mai bun...pana la urma totul e bine cand se termina cu bine...mos Taralunga odihneste si acum in cimitirul din satul lui...Am auzit prin colturile barfei(prin natura ei calomnioasa,barfa nu e niciodata rotunda ,ci doar coltoasa)rudele prevazatoare ca sa nu fie bantuite,mai ales dupa episodul asta,s-au dus intr-o noapte sa ii infiga un tarus in inima si sa puna o cruce de argint in gura,unde au pus si ceva agheazma mare...iar in mormant au aruncat si ceva funioare de usturoi...

Ca orice poveste,nu este nimic real,dar stiti si voi ca uneori samburii de adevar fac sa incolteasca in minte dar daca?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin