Matrimoniale Romania

Vorbesc cu tine de ceva vreme, te știu destul de bine, te-am văzut pe cameră zilnic, în zile bune și mai puțin bune, și odihnit și obosit. Te plac așa cum ești. Și chiar ești frumos. Adică ești frumos în ochii mei. Și inteligent și vesel și harnic și bun. Te-am și visat o dată și erai și priceput, jenant de priceput. Te suprapui 85-90% pe ce caut, ce doresc. Dar nu pot să te întâlnesc căci mă tem să nu îmi vezi celulita prin jeans, să nu îmi faci propuneri indecente sau să mă pui să-mi plătesc cafeaua sau cola sau înghețata sau ce o fi în fața mea, pe terasa aia unde toată lumea se uită la noi și comentează în gând ce nepotriviți suntem: cum tu nu te asortezi cu pantofii mei, cum eu fumez prea mult și râd prea zgomotos, cum tu te foiești pe scaun cu pastila albastră înghițită prematur iar eu încerc să îmi scot de undeva chiloții din dantelă, cei buni dar strâmți. Și, deși te doresc și știu sigur că nu o să îmi ceri să execut, din prima, toate pozițiile din cartea cu poze, nu am curaj să te întâlnesc. Mă paralizează teama de a nu-ți fi pe plac, de a transpira excesiv, de a greși vreun acord sau pluralul unui cuvânt dubios. Și așa se duc naibii visurile alea frumoase și vremea...și vremea... Și, în loc să îți confirm că voi veni la întâlnire, anulez totul, șterg cuvinte, imagini, sentimente, speranțe. Șterg totul mai puțin prostia asta de teamă... Care, totuși, se face mică, mică de tot, poate de rușine, se ascunde sub preș ca eu să îmi reiau căutările și visurile, în timp ce îmbătrânesc fiindu-mi teamă de necunoscut.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin