De ceva vreme e o modă pe secțiune: exprimarea alambicată.
Ai sau n-ai ceva de zis, important este să înșiri cuvinte. Cu cât mai alambicate și mai de neînțeles, cu atât mai mare nedumerirea cititorului.
Cu cât mai mare nedumerirea cititorului, cu atât mai adâncit misterul în jurul autorului.
Ce mai, curată enigmă!

Zic asta fiindcă mă simt de-a dreptul imbecilă încercând să prind ideea.
Și nu mă cred vreo capacitate intelectuală da' ceva glagore ziceam și eu că am în căpătână.

Nu mai zic de figuri ( de stil, bineînțeles), că alea-s cu toptanu'.
Multe n-au nici o logică, nu ajută textul, ci-l încurcă și mai rău, de înțelegi fix pe dos ce-a vrut să zică autorul.
Da' noi suntem culți în cap, nu ne mai place exprimarea clară, logică, coerentă, dulce și frumoasă precum limba română.
Nu ne mai place nici umorul neaoș sau ironia, ne repugnă, suntem prea serioși și prea suferinzi.
De autoironie nici nu mai pomenesc, că-i floare rară, puțini o mai poartă la pălărie.

La naiba, nu pot să pun și eu un sau un că nu se potrivesc cu problema semnalată.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin