- Cocidius
- »
- Blog
- »
- La Biserică…
La Biserică…
Era sâmbătă seară și nebunul meu de câine a lătrat toată noaptea la niște pisici care n-au avut altă treabă decât să defileze prin fața porții.Cred ca au venit cu serenada la ale mele,ca am și eu două,sunt fete mari inca(așa cred). Mike le păzește cu strășnicie,cat timp sunt eu pe afară le ignoră total,dar apoi le obligă să stea în zona lor,n-au ce căuta prin fața porții până dimineața când îl trimit frumos în țarc,apoi apar ele frecandu-mi-se de picioare în semn de mulțumire ca le-am scăpat de cerber. Și cum tot n-am putut dormi,mi-am evaluat toate păcatele de care-mi mai amintesc. Băi da multe am! Gata,mâine trebuie să merg la biserică,poate mi se mai iartă….Intr-un final am reușit să adorm numărând niște oi imaginare dar mi-a rămas gândul ăsta de pocăință în cap și m-am trezit cu el de dimineață…Da,am să merg la biserică azi,ca tot e Duminică…
Nu sunt eu prea umblat pe la biserici,nu prea știu “mersurile” pe acolo,am mai prins câte ceva de la o fostă care era bisericoasă rău,făcea și colive,punea parastase,pomeniri,acatiste,ches tii din astea,dar m-am despărțit de ea ca mă îndrăgostisem de alta care nu era bisericoasă,nu făcea colive și care m-a lăsat cu ochii-n soare exact după ce mă despărțisem de asta… Cred ca au pus ceva blesteme pe capul meu… Ambele,sau toate cu care m-am iubit,cine știe… Mda,Dumnezeu nu bate cu bățul..Deci după ce m-am activat cat de cat,mi-am băut cafeaua acompaniată de vreo trei țigări,am închis câinele,hrănit pisici plus câine și eram gata. Când să pornesc îmi dau seama ca “outfitul” meu n-are cum să fie pe placul enoriașelor așa ca mă întorc să-mi pun o cămașă și un sacou,să par și eu mai serios.Stiam cam pe unde e biserica,așa ca-mi găsesc și eu o gaură unde să parchez,îmi iau o mină de om bisericos,îmi construiesc cumva o figură mai gravă asea de părea ca toți sfinții țin cu mine și intru în biserică. Îmi fac și o cruce ca știam de la fosta ca așa trebuie,și rămân înțepenit în spatele unor enoriași,cu mâinile împreunate frumos în față așteptând să văd când își fac alții cruce ca să-mi fac și eu. Locuri libere pe scaune nu am prea văzut,oricum nu aveam de gând să ocup vreo unul și dacă erau,eu nu sunt așa îndrăzneț când e vorba de biserică.Incercam cumva sa ma conectez la ce zicea popa ala acolo cand simt o mana pe brațul stâng și o voce în ureche,tot stanga: -Mergeți sa vă închinați la icoane,îmi spune vocea șoptit. Nu mă uit la posesorul vocii,dau doar din cap afirmativ dar nu fac nici un pas.Ma chinui în continuare să-mi găsesc un dram de concentrare și să încropesc în gând un fel de rugăciune pentru păcatele mele,ca doar de asta am venit. Între timp mai intră vreo câțiva enoriași care străbat biserica până la icoane,genul de oameni care n-au inhibiții ca mine când e vorba de biserică,așa ca sunt obligat să mă repoziționez cumva ca să le fac loc să treacă,și ajung din stanga în dreapta. Tot cu aceiași mina de om serios,cu mâinile împreunate în fața… Nu trece mult și simt o atingere pe brațul drept și o voce șoptită în urechea dreaptă: -Mergeți să vă închinați la icoane,mergeți în față după domnii. Iarăși dau din cap aprobator,nu mă uit la posesorul vocii dar nu fac un pas și rămân impasibil concentrându-mă la meditația mea interioară. Tocmai când am reușit să am și eu un monolog cu Doamne Doamne și să-l rog să mă ierte pentru niște chestii,să-l conving ca nu-s chiar așa de rău dar așa au fost vremurile,conjunctura și ca-mi pare rău de toate,alta mână pe umărul meu drept: -Vecine,du-te la icoane,du-te închina-te la icoane. De data asta întorc capul și-l văd pe vecinul din fața mea,fost militian,acum taximetrist pensionar,văduv,cu copii prin state și cu o amantă unguroaică mare cat China iar el slab ca un arac de vie. O știu ca-i mai văd de pe terasă de sus cand mai fac ei câte o sfeștanie cu grătar uneori,ce se lasă cu cântări în două limbi și patru voci de latră Mike în draci. Bea aia și apa la rațe…Îi răspund cu un zâmbet și dau afirmativ din cap,dar tot nu mă mișc. Nu ca am eu ceva cu icoanele,dar am așa o reținere să mă expun,probabil e și lipsa culturii mele “creștine”. De obicei intru în biserici când nu e lume,nu merg să pup icoane,mă așez intr-un colț și încerc să-mi găsesc o conexiune mentală cu divinitatea. Nu sunt ateu,dar nu sunt nici ceea ce se numește un creștin practicant,nici pe departe. Rugăciuni știu doar Tatăl Nostru și Îngerașul,ca astea mă punea mama să le spun în fiecare seară când eram acasă. În rest,discuția mea cu Dumnezeu nu este un șablon,este liberă,după mintea mea nu după dogme. Nu știu cat greșesc și cat nu,dar am scăpat din multe situații care păreau fara ieșire,așa ca se pare ca totuși Dumnezeu a mai pus urechea la ce-i tot spun eu în asemenea momente… Și am discutat cu EL și în temple budhiste,hinduse și în moschei sau alte împrejurări… Nu cu Budha,Shiva,Brahma,Vishnu,Mahome d sau alții am discutat,ci cu al meu,cel ortodox,căci ortodox sunt botezat,chiar dacă eram prin nu știu ce temple…Și culmea,nimeni nu m-a tras de mânecă să-mi spună la ce să mă închin și când să mă închin…. Am rămas răbdător până s-a terminat slujba chiar dacă simțeam câteva zeci de perechi de ochi fixându-ma. Nu m-am dus la icoane,mi-am făcut cruci cand își făceau și alții și când a trecut popa cu cădelnița.Am reușit să am momentul meu intim cu Dumnezeu în timp ce popa enumera niște nume pe acolo,căci toată lumea era atentă dacă le sunt pomeniți morții sau viii și nu-i mai durea in cot de mine și de”sfidarea” sau neștiința mea. Am ieșit frumos cu spatele din biserică făcându-mi cruce ca așa am învățat eu de la fosta cea bisericoasă. Sper ca mi-au apreciat gestul…Și mi-am propus să nu mai merg la biserică pe persoană fizică în zile aglomerate,doar la evenimente gen nunți,botezuri și foarte rar la înmormântări când e musai,ca alea mă cam deprimă..Apropo,dacă vă luați careva de pe aici,să mă invitați,dau dar consistent,nu mănânc mult,iar la băutură sunt foarte pretențios,sunt mari șanse să nu mă ating de ea,deci scăpați ieftin și ieșiți pe profit.Hai,să fiți iubiți! |















Comentarii
mgm
Cocidius
gicageo
Cocidius
Cocidius
Cocidius
CoanaAri
Că eu la a mea m-aș cam fofila.
CoanaAri
Afarăăăăăa!!! E excomunicat!
Cocidius
CoanaAri
Relația cu Dumnezeu e o chestie personală.
Și pe mine mă distrează "sfaturile" bisericoșilor.
Eu am altă strategie: ignor.