Mergeam îngândurat spre nicaieri practic. Ma plimbam asa fara ținta,de parca mi-as fi pierdut busola,si cred ca de la exterior păream cam apatic. La un moment dat aud o voce cu textul binecunoscut: “Ma ajutați si pe mine va rog”…Clasica formulare a cerșetoriei care a devenit atat de rutinata incat o ignoram de cele mai multe ori si trecem nepăsători mai departe…Majoritatea dintre noi suntem imunizați deja la astfel de patetism…Sunt prea dese,prea la tot pasul.Cel putin in ce ma priveste,incerc sa fiu mai selectiv in “a-mi ajuta aproapele”,desi exista o voce interioară care ma trage de mâneca de cate ori invoc sfânta ignoranta,si vreau/nu vreau intorc capul…Apoi urmeaza gestul cu băgatul mâinii in buzunar…caci odata ce intorci capul,n-ai cum sa nu vezi drama,daca ea exista,sau înșelătoria… Si asta se vede,mai greu,dar se vede! Am intors capul si de data asta,ca prea era tanguitoare acea voce…Era un bătrânel cu vreo 3 plase in mana,îmbrăcat ponosit dar curățel totusi.Statea exact langa stâlpul semaforului,undeva pe Șoseaua Mihai Bravu.Probabil o fi fost in piata Obor dupa una alta…Ma intorc si ma apropii de el:
-Buna ziua,cu ce pot sa va ajut? Observ ca se uita cumva peste mine,parca as fi fost proiectat intr-un nor,undeva deasupra lui
-Puteti sa ma ajutați si pe mine sa trec strada? Nu vad bine si mi-e tare frica sa nu ma lovească vreun nebun cu masina. Saptamana trecuta,tot aici,a lovit-o unul pe baba mea. Acum e in pat saraca,nu mai poate umbla. Vreo trei zile a putut,dar acum nu mai poate…

I-am luat cele trei plase intr-o mana,si lui i-am spus sa se tina de brațul meu.
-Haideți ca e verde zic. Se misca greu,parca ducea in spate o suta de ani din istoria acestei tari…Tara care nu face aproape nimic pentru ei,tara care i-a cam abandonat. Le mai pupa mana din 4 in 4 ani,atunci cand ii foloseste in tot felul de cumetrii politice.In rest,Dumnezeu cu mila,daca au noroc sa mai aibe pe cineva din familie dispuși sa aibe grija de ei,sunt norocosi. Dar nu toti sunt…Cel putin el nu era…ca mi-a povestit cate ceva cat timp am traversat strada. Nu vreau sa redau aici,ar fi prea trist blogul… Si ca el sunt multi…Poate si eu,voi ajunge la fel la un moment dat…O biata păpușa stricata,luat in seama doar in statisticile electorale ale diverselor partide politice. Un nume pe o coala de hartie,nimic mai mult.In rest,un efort bugetar din ce in ce mai greu de menținut… Si intradevar,e un gand care ma tot bântuie de la o vreme,si devine cam insistent…

E cel legat de retragere…Ca tot va trebui sa o fac mai devreme sau mai tarziu…Cum e sa fii pensionar in Romania,de exemplu,si ce dracu o sa fac eu,un fel de dependent de adrenalina…Nu aia din sporturi extreme,ca de alea m-am lasat de aproape 20 de ani…Nu zic ca mi-a trecut de tot,asta nu trece,dar nu mai e la acel nivel si sunt foarte precaut. Si constient in acelasi timp ca biologia isi spune cuvantul,oricat am incerca s-o păcălim…Vazandu-l pe acest bătrânel,si ascultându-i cateva frânturi din povestea lui de viata,coroborat cu ceea ce mai stiu eu,perspectiva de a ramana in tara se îndepărtează din ce in ce mai mult… Sunt tari unde te poti retrage ca pensionar. Primesti viza de pensionar. Serviciile sunt net superioare si costurile mai mici. Clima blanda,asistenta medicala la standarde mult mai înalte…Probabil ca o sa aleg una din acele variante.,caci sincer sa fiu mi-e cam groaza sa imbatranesc intr-un stat falit,stat care nu are puterea de a-si pune la punct sistemul de sanatate si cel de învățământ. Un stat condus doar de slugile occidentului,occident de la care nu a invatat nimic altceva decat sa promoveze nonvalori si sa susțină decaderea acestui popor.Un stat care te obliga sa traiesti sub dictatura minorităților de orice fel. Ce ar putea sa-mi mai ofere in viitor,daca raman aici? Probabil doza zilnică de adrenalina atunci cand ma încumet sa ies din casa pentru diferite nevoi…

Sa fiti iubiti!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin