La ceva vreme dupa ’90 incoace au inceput sa mi se rareasca calatoriile inspre marii nostrii vecini de la est si se prefigurau altele,inspre occident sau aiurea...Deh,alte politici,alt context,alte interese…Bineinteles ca o cunoastere a limbii engleze era un criteriu important.Si nu vorbesc de engleza aia de BBC,pe care o invatasem prin scoli.Te descurcai si cu ea,asa sa spui cine esti,de-al cui esti si eventual sa-ti cumperi tigari si ce-ti mai trebuia,dar ca sa te integrezi intr-o anumita comunitate este nevoie de mult mai mult decat engleza invatata in scoala,sau ma rog,alta limba.Fiecare limba are subtilitatile ei,care sunt diferite de la zona la zona,si ca sa le deprinzi,ai nevoie de ceva timp petrecut printre localnici si bineinteles de socializare,interactiune cu ei,ca doar privindu-i,nu faci mare lucru…Degeaba ai tu 10 la scoala la limba engleza,si te trezesti de unul singur prin Bronx de exemplu si-l intrebi pe vreo unul cum ajungi la Fantana Lorelei,sau ma rog,Lorelei Fountain(sper ca am scris corect ca sa nu-mi mai iau castane de la vreo unu),ca pana-ti pui tu ordine-n fraza,ala ti-a dat cu un f….you in cel mai bun caz.Asa ca prin diverse mecanisme si relatii,am fost acceptat de un “mentor” nativ,care-si facea veacul prin Romania de o vreme.

Am apasat pe butonul soneriei si-mi deschide un barbat la vreo 60-65 de ani,chel,cu o barba ingrijita si niste ochi albastri sfredelitori,la vreo 1.80-1.85,impunator.Zic un “buna ziua” si incep sa-i torai cine sunt,de-al cui sunt si de ce am ajuns acolo.Ma opreste cu un gest si un zambet,dupa care imi face semn sa intru.Apoi imi spune,tot cu un zambet,privindu-ma cu ochii aia ai lui:
-Sorry, I don’t speak your language! Ii arunc si eu un “sorry” cu “r” romanesc inclus ca al lui era abia perceptibil,si o iau de la inceput,de data asta cu engleza mea de BBC…Si culmea,m-a inteles perfect! Apoi mi-a torait el ceva la vreo 500 Mb. pe secunda,din care am priceput “come in” si “take a seat here”.
Au mai urmat niste fraze spuse la viteza cosmica acompaniate de zambete,din care am inteles daca vreau ceai sau cafea.Am optat pentru ceai,n-am stiut ca o sa ma piste limba de el…Prima data in viata cand beam ceai de ghimbir.Nu stiu de ce am spus “ceai”,probabil pentru ca era mai usor de pronuntat in engleza,ca altfel eu beau ceai doar cand sunt beteag,sau n-am alta optiune..Dar una peste alta,a inceput sa-mi placa,si am mai repetat experienta…

Omul stia ca trebuie sa apar,deci n-am cazut ca din Luna la el in casa.Am facut prezentarile,eu declinandu-mi prenumele,el recomandandu-se Grandpa…Si Grandpa i-a ramas numele pentru mine,chiar daca ulterior am aflat cum se “intitula” in pasaport.Mergeam la el aproape zilnic,in functie de cum avea el programul.Eu eram cel care trebuia “sa ma invart dupa soare”.Uneori am petrecut weekenduri impreuna.Reduse viteza de exprimare si mai rarise din jargoane si forme contrase folosind o engleza mai pe intelesul meu. Dar asta pentru putina vreme…In fiecare zi ataca cate un subiect in jurul caruia se desfasurau conversatiile noastre.Era un om cu o vasta cultura generala,un erudit chiar in unele domenii,fin cunoscator de obiceiuri si comportamente.Nu am dus lipsa de subiecte niciodata,iar unde vedea ca am lacune,o lua “de la facerea lumii” ca sa pricep ce si cum si de ce.Macar de-mi spunea despre ce vom discuta “next time”,puteam sa ma mai documentez si eu…Dar n-a facut-o decat o data,destul de subtil,dar m-am prins!

Am devenit “prieteni”,ca sa zic asa,si am inceput sa-l mai intreb una alta despre el.Odata,discutand despre tot felul de scule,a scos dintr-o debara o trusa de scule impresionanta. Gaseai cam tot ce vrei acolo.Pe multe din ele,recunosc ca nu le mai vazusem si nici nu stiam la ce ar putea fi folosite.Mi-a spus ca mai face pe clownul pe la petreceri, si ca-si confectioneaza singur tot felul de chestii sa bucure copiii.Am probat si eu niscaiva nasuri de clown si tot felul de machiaje.Mi-a spus ca are un fiu in Australia si doi nepotei si o fata in state din alta casatorie.Grandpa m-a invatat foarte multe lucruri pe langa engleza…Intr-o zi,pe cand sa plec,ma intreaba din usa care e sportul nostru national.Era cat pe ce sa zic fotbal,dar m-am redresat in ultimul moment:
-Oina,zic eu,ai auzit de oina? S-a gandit putin si a incercat sa pronunte,dar nu i-a prea iesit.Am ras amandoi,apoi am plecat,fiind sigur ca asta va fi urmatorul subiect in jurul caruia vom discuta:Sportul! Trebuie sa recunosc ca nici eu nu stiam mare lucru despre oina la momentul acela. Stiam doar ca exista si ca a fost declarat candva sport national,dar nu cunosteam nici un “Hagi” al oinei..

Bineinteles ca odata ajuns acasa,m-am pus pe “googalit”,sa vad si eu mai exact ce si cum e cu oina asta…Asa am aflat ca are ceva vechime,fiind mentionata documentar inca de pe la vreo 1350 incoace.Mi-am bagat putin nasul si prin regulamentul de joc,si i-am gasit similitudini cu baseball-ul lor.Deci noi am fost primii care am dat cu batul intr-o minge de vreo 8 cm diametru.Si mi-am amintit ca ne mai prosteam si noi in copilarie,doar ca nu-i ziceam oina,ci “lopta”.Intuitia nu m-a inselat,si intra-adevar Granpa atacase sportul.I-am explicat ce e cu oina,si a ramas impresionat.Bineinteles ca am subliniat vechimea ancestrala a acestui sport pe meleagurile noastre,doar asa,din mandrie patriotica.El mi-a explicat despre fotbal american si baseball,eu despre oina. La final i-a iesit si pronuntia corecta in limba romana.Cel putin l-am invatat si eu ceva,pe langa obiceiurile si traditiile romanesti pe care I le-am explicat.Nu stiu acum daca mai sunt echipe,competitii de oina,nu sunt la curent.Dar din cautarile mele documentare de atunci,am vazut ca erau campionate bine puse la punct.Ar fi bine sa nu se piarda acest sport,inlocuit de vreo chestie din import ca multe altele…In ce-l priveste pe Grandpa,a fost un profesor extraordinar,si un prieten pe masura! In decursul celor 8 luni cat i-am fost “elev”,a reusit sa-mi toarne engleza in cap cat n-am asimilat in toti anii de scoala,si nu doar atat,m-a invatat cum s-o folosesc in aproape toate domeniile.Din pacate a trebuit sa plece inapoi in State,dar am tinut legatura inca multi ani dupa…De vreo 5 ani incoace i-am pierdut urma,sper totusi ca mai traieste si se bucura de nepoti…Visul lui era sa-si intregeasca familia,sa-i uneasca…God bless you,Grandpa!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin