Am o stare proastă și, culmea, în loc să caut filme vesele, ușurele, mă chinui să revăd filme grele. Pe care niciodată nu le-am înțeles pe deplin. Și care îmi frământă creierul ore multe după ce le-am vizionat. Unul dintre acestea este Anul trecut la Marienbad. Îmi place acest film de Alain Resnais. Nu știu ce a vrut regizorul să înțelegem noi, pentru că el însuși l-a considerat un film ambiguu, iar criticii l-au premiat și l-au catalogat ca fiind "experimental". Sau avangardist, suprarealist.
Ideea care mă fascinează la filmul asta este oscilarea continuă între prezentul real, un posibil trecut, poate un vis, niște posibile amintiri care nu trebuie sa fie dezgropate, o posibilă nebunie disecată psihanalitic. Filmările în alb-negru sunt superbe, chiar dacă nu s-au desfășurat la Marienbad, în Cehia, ci la castelele din apropiere de Munchen, unul fiind Nymphenburg, al cărui stil baroc m-a fascinat și m-a atras pe vremea când hălăduiam prin zonă. Hainele femeii au fost create de Chanel. Felul în care "plutește" ea în film îți dă senzația de ireal, de fantomatic...
Filmul a fost sursă de inspirație pentru alte filme, colecții de modă, clipuri muzicale.
M-ar interesa :
1. Dacă ați văzut filmul și dacă îl considerați ca o obsesie a bărbatului care susține că a întâlnit femeia. Imaginar sau chiar de-adevăratelea.
2. Dacă putem fi obsedați de o iubire într-atât încât să distrugem virtual persoana iubită care nu răspunde iubirii. Ar aduce această "crimă" o stare de liniște celui care o face, ca o terapie, sau este doar nebunie curată??

https://youtu.be/Rm-Fs-ROAk4

Moderatori angel_angel39 Galateea admin