E clipa aceea ce-ndeamnă la somn
Când mintea mă cheamă la veghe.
E teama că mor dacă gându-mi adorm,
Și-l trimit către tine, cale de-o leghe.

Știu că aștepți, ca mine, un semn,
Știu că te doare ecoul din casă
Ce lovește timpanul ca o bâtă de lemn
Purtată de doamna cu coasă.

Mă rog să apuc să privim răsăritul,
Să te fac sa zâmbești către soare,
Dar tu îmi tot spui că preferi asfințitul,
Că noaptea iubirea nu doare...

Primește-mi gândul ce dorul îl poartă
Să mângâie sufletul tău întristat,
Primește-mi dorința și încrede-te-n soartă
Visează-ne în Raiul cel nemeritat.

E clipa aceea ce-ndeamnă la veghe
Când mintea mă cheamă la somn.

https://youtu.be/NqfC6K7Wbr4

Moderatori angel_angel39 Galateea admin