Ador să stau la coadă. E o pasiune nestăvilită.
Zise unu’ pe fb că se scumpesc semințele de floare, prăjite, cu sare, și că e posibil devină rarități.
Aoleu, deja intrai în panică. Inima începu să-mi palpite mai tare, mă uitai în portofel, nu prea mai aveam bani gheață. Fuga la bancomat să scot o sumă mai consistentă, să-mi ajungă.
Agățai și un vecin care are o dubă. Plecarăm. Coada se întindea pe câteva sute de metri, dar nu contează. Sunt sigură că va merita sacrificiul.
Voi avea ce sparge la colțul blocului câteva luni.
Asta mă liniștește și-mi dă aripi. Stăturăm la coadă 2 ore și se terminară în fața noastră. Să abandonăm? Nici gând!
Luarăm dughenele la rând. Găsirăm unul mai dosnic. Erau doar vreo 30 de persoane la rând. Naivii, nu aflaseră încă. Ce noroc! După o oră deja încarcasem vreo 150 de baxuri în dubă. Eram salvați. Ajunsărăm acasă. Ne uitarăm la data de expirare. Peste două saptămâni expirau. Eh, nu-i nimic, trebuie să dăm zor să le terminăm. Dacă va fi nevoie, vom toca și noaptea. Ar fi chiar culmea să pierdem banii.
Mă declar un om fericit!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin