La apus privesc pădurea
O salut și o descânt
Să-mi ocrotească bântuirea
O rog; uneori , plângând
Dar, nu și de data asta
Căci magia ei sublimă
Mi-a exorcizat năpasta
M-a eliberat de vină.
Noaptea -mi suflă la ureche
Briza-i cea de lună plină
Printre gânduri nepereche
Mii de cuante de lumină.
Sunt nebun, sunt spectru negru
Bântuind țărmuri străine
Căutând ceva integru
Căutându-te pe tine.
De mii de zile , rătăcesc
Zeiță nu mai am și nici idealuri
Exil mi-e țărmul omenesc
Cu furtună-n ochi, privesc spre valuri.
Departe nici un far nu îmi zâmbeste
Doar stelele își râd de mine
Sunt amintire care rătăcește
Hai-hui pe țărmuri străine.

https://youtu.be/tLhpg_mdeaI

Moderatori angel_angel39 Galateea admin