Campul e verde, verde viu.
Pe alocuri spicat cu umbra arsa a taranei.
Si culoarea nedefinita a pietrelor, mici si mari.
Intins cat cuprinde, pana hat departe. Pana la stanci.
Unde te uiti, azur.
Cerul, in mii nuante, de la alb pana la gri inchis.
Si niste cumulus nimbus, imprastiati.
Ce frumos suna in latina.
Norii acestia se pot schimba oricand, in timpul unei zile.
Din pitici razleti, in giganti pusi pe furtuna.
De auzit, doar suierul vantului taind iarba inalta.
Si plansetul unor pescarusi, rataciti de abrupt.
Curentii aduc miros imbibat de alge si sare,
imprastiind racoare. Peste tot.
Aici, vara nu e niciodata prea cald.
Si te simti liber, liber de orice.
Imaginatia poate lua locul credintei.
Si invers. Si mai ales... Culege, viata!
Ochii imi sunt larg inchisi, privesc in mine.
Ma intind peste mantia verde.
Si ascult cum imi pulseaza in vene, pamantul.
Simt prin toti porii, schimbarea.
Corpul se lasa-n adanc, picioarele prind radacini.
Mainile-mi se inalta si devin trunchi.
Apoi crengi. Degetele, frunze.
Si sunt ca noua!
Plina de seva si etern, sunt vis... Respir.
Si lumea mea se face tot mai mica.
Te asezi incet, in umbra-mi. Obosit.
Ma simti?
Iti sunt?

https://youtu.be/oZvKJl1kK8g?t=204

Moderatori angel_angel39 Galateea admin