Gata concediul. Sunt nostalgica. Emotii? Habar nu aveti. Primul blog. Vara a plecat desi eu inca o tin de mana, strans. Suntem impreuna de cand ma stiu. Ma alcatuieste.
Fiti blanzi cu mine. Am sa va scriu de prima mea vara, cea a lui '69... Era foarte cald in acea dupa amiaza si furtuna ce tocmai izbucnise ca din senin inghitise intr-o mare de praf, totul. Cerul, aproape negru, era brazdat de fulgere luuuungi ca niste serpi fosforescenti. Ploaie? Ioc. Tunetele puternice de abia acopereau tipetele mamei, in travaliul ingrozitor...dupa nenumarate ore de durere coplesitoare.
Totul s-a oprit cand mi-am facut loc in lumina. Si totusi, in acelasi moment, stejarul batran din fata maternitatii a fost lovit de un ultim fulger atat de puternic incat s-a frant. Ca un betisor de chibrit. Fara foc. Doar cateva flacari razlete si mai mult fum. Parca un fierastrau divin il taiase in doua. Si fiindca era doar ora 5, adica 17, soarele a iesit imediat, triumfator. O noua viata. Cred cu certitudine ca in mine si-a facut loc o buna parte din copacul doborat atunci.
Luat prin surprindere, personalul spitalului a reactionat destul de tarziu, nefiind obisnuit cu asemenea evenimente. Ai mei? Banuiesc eu asa ca... Tata, terminat de griji, prelins pe un scaun scorojit. Bucuros ca tipetele au incetat, speriat ca e parinte, plin de nervi din cauza cicalelilor actualelor bunici. Mandre!

Peste ani, muuuulti, alt spital, o adevarata cetate. Inconjurata de arbori falnici ca niste strajeri nemuritori. Stateam ore in sir pe o banca, vorbind cu ei, internata pentru o problema de sanatate, intr-o alta vara. Torida. Tin minte si acum, drumul spre sala de operatie si apoi somnul. Luuung, alunecand in marea de intuneric profund. Si apoi liniste. Mormant.
Cand m-am trezit, am stiut si de ce. Pe mine ma cheama padurea...desi sunt un rac.
Si pot sa va scriu acum pt ca... Sunt! Si port in mine un suflet de stejar!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin