Regulament
Bloguri

Din arhiva

1.Accidentul.
Conducea cu faţa aproape lipită de parbriz, of, ce ceaţă nesuferită. În sinea ei recunoaşte că a fost o petrecere reuşită şi totuşi este furioasă, nu, nu pentru că Vlad a dansat cu toate domnişoarele de onoare, îl ştia de ,,crai’’, ci pentru că a băut, i-a promis că la întoarcere va conduce el. Un geamăt venit de pe bancheta din spate o face să tresară, aruncă o privire în oglinda retrovizoare şi o vede pe Mia cum vorbeşte prin somn, are iar un vis urat. ,,Vlad, vezi ce e cu Mia, cred că nu se simte bine’’ spune sacadat şi-i articulează şi un ghiont zdravăn. Degeaba, nicio reacţie. ,,Fuck me!’’şuieră nervoasă printre dinţi şi loveşte cu mâinile-n volan. Totul o ia razna, se declanşează airbagul, nu mai vede nimic, urmează un zgomot crunt şi…întuneric.
,,Am orbit sau am murit?’’se întreba în gând.
,,Bine ai revenit printre noi’’ auzi o voce caldă. ,,Mia??’’ ,,Este bine, nu are decât câteva zgârieturi, linistestete’’ ,,Mulţumesc Doamne’’
A ieşit din spital cu sufletul spart în mii de cioburi. ,,Criminalo, să nu te prind pe la mormântul lui Vlad că-ţi rup picioarele’’, vorbe grele care i s-au înfipt în inima ca un pumnal. ,,Ce să mai îmi rupi tată socru când sunt toată plină de şuruburi? Trebuie să fiu tare, trebuie să merg înainte pentru fetiţa mea’’ şi-a spus de mii şi mii de ori.
2. Clovnul
,,Domnule doctor, vreţi să spuneţi că acest Clau nu este un prieten imaginar de-al fetiţei mele?’’
,,Stimată doamna, daţi-mi voie să mă prezint’’ . Se întoarse şi-l studie cu o privire glaciară pe bărbatul ce stătea cu mâna întinsă spre ea. ,,Nicolae, prietenii îmi spun Nicu iar copii din spital Clau pentru că o fac pe clovnul pentru ei’’.
,,Nu e cine ştie ce, poate doar ochii’’ îşi spuse în gând. ,,Adriana, doamna Adriana’’ răspunse ea apăsat.
,,Ce aisberg, brrr, arată bine dar prea băţoasă’’.
Au trecut mai mult de doi ani de la moartea lui Vlad şi de atunci Mia a refuzat să mai vorbească, o face când şi când şi numai cu ea şi doar atunci când sunt singure. A fost cu ea la tot felul de doctori logopezi, a apelat şi la vraci, degeaba, şi acum, de când l-a cunoscut pe acest clovn nu numai că a reînceput să vorbească, dar îl şi declara prietenul ei special.
,,Domnule, am înţeles că i-aţi promis fetei mele că-i veţi aranja camera până săptămâna viitoare când se va externa. Am să va asigur suma necesară pentru cumpărarea materialelor iar la sfârşit voi achita şi manopera, e bine aşa?’’
,,Da doamna, să mergem să văd camera şi să fac un necesar de materiale’’.
Ajungea seară acasă ruptă de oboseală, spital-serviciu-spital-casă, rutina de zi cu zi. Auzea zgomote venind din camera Miei dar nu intra niciodată să vadă stadiul lucrărilor, detestă praful şi dezordinea. Începuse să-i placă sfertul acela de ora de la sfârşitul zilei când stăteau de vorba la o ţigară şi-un pahar cu vin, ciudat, devenise un fel de pansament pentru suflet.
,,Am terminat cu o zi mai devreme decât termenul stabilit, haideţi să va arăt camera’’. ,,Este superbă !’’exclamă Adriana admirând pereţii în culori pastelate plini de picturi năstruşnice. ,,Ai făcut dumneata toate astea’’?
,,Nu singur, am fost ajutat de câţiva amici’’. ,,Dar chestiile alea din jurul camerei acoperite cu plastic transparent ce sunt’’? ,,Acolo va locui pisicuţa, am văzut ceva asemănător pe net şi am reprodus cât mai fidel, ştiţi că Mia îşi doreşte o pisica, nu’’?
,,Nu, nu ştiam’’, se întrista Adriana.
Au înlocuit paharul cu vin cu o şampanie, trebuiau să sărbătorească. ,,Arată-mi câteva trucuri cu care-i distrezi tu pe copii, te rog’’. ,,Acolo în tine, sub calota asta glaciară pe care o afişezi, trăieşte o femeie minunată’’ spuse el prinzându-i bărbia uşor şi uitându-se în ochii ei.
,,Nu, a murit de mult’’…O simţi că tremură putin, încerca să o sărute dar ea se feri, astfel sărutul lui ajunse pe obraz, lângă ureche. Parfumul ei fin îl ,,îmbată’’, o acoperi cu sărutări pe ochi şi pe gât până buzele lor s-au întâlnit. O simţi cum erupe ca un gheizer şi se transformă într-un vulcan…S-au iubit că doi nebuni, ca şi cum ar fi venit sfârşitul lumii.
Dimineaţă s-au despărţit obosiţi dar veseli şi uşor stânjeniţi.
3.Doi pisici
Mia radia de fericire, alerga prin camera şi se bucură aşa cum doar un suflet de copil ştie să o facă. Când zări mogâldeaţă din puf alb cu ochi albaştri strigă :,,un pisic, de unde ai ştiut mami, ţi-a spus Clau, eşti şi tu prietenă cu el’’?,,Sigur că da iubita mea, suntem prieteni’’.
Sunetul soneriei o făcu să tresară. ,,E Clau, a venit’’ strigă Mia repezindu-se spre uşa…Adriana rămase stana de piatră, sentimente contradictorii o cuprinseră. Relua în gând mesajul pe care i-l trimise ieri ,,A fost o greşeală, o greşeală frumoasă dar care nu se va mai repetă, trăim în lumi diferite, sper că înţelegi. Te rog, dacă a însemnat ceva pentru ţine, dacă ţii cu adevărat la Mia, nu veni mâine. Mulţumesc mult pentru tot ce ai făcut pentru noi, ai un loc special în inimile noastre, dar atât. Sper că eşti un gentelman’’.
,,Nu e Clau’’ spuse Mia privind dezorientată pachetul din faţă uşii. ,,Să vedem ce-ai primit’’ răsuflă uşurată Adriana.
În cutie dormita un pisic negru că smoală cu o fundă roşie la gât şi un bileţel.
,,Dragă Mia, a trebuit să plec în alt oraş unde şi alţi copii din spitale au nevoie de mine. Ţi-am trimis un pisoi care să-ţi amintească de mine, prietenul tău special.Te voi vizita de câte ori voi putea. Să nu mă uiţi. Clau’’
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii