In timp ce vorbea, varful nasului ei se misca, odata cu jocul buzelor si a contractiilor muschilor fetei, participand parca astfel, impreuna cu celelalte organe specifice la formarea sunetelor, a cuvintelor si a sensurilor. Dar acest lucru, adica miscarea varfului nasului odata cu elaborarea cuvintelor, imi abatea atentia de la ceea ce ea imi spunea. Desi e posibil ca o mare parte a ceea ce auzeam atunci sa fi fost inregistrat direct in subconstient pentru ca apoi, in mod involuntar sa treaca la nivelul constientului.
Avea nasul perfect modelat, in maniera sculpturii antice grecesti. In schimb buzele erau foarte subtiri tradand un caracter plin de determinare. In ansamblu, era fata unei femei cat se poate de atragatoare. Ma privea foarte insistent cu ochii ei mari si inchisi la culoare, poate caprui, atat de insistent incat ma simteam tintuit de panoul unui insectar in calitate de exponat.
Desi nu sunt deloc timid in astfel de situatii, adica la o prima intalnire cu o doamna, de data aceasta ma simteam dominat, stapanit, persuasat intr-o conversatie in care, aveam senzatia ca trebuia sa raspund doar cu ,,da’’ si ,,nu’’. Mai intai, a hotarat ea, mi-a vorbit despre viata ei. Am retinut ca era vaduva, ca avea copiii plecati pe undeva, ca avea studii superioare, cred ca si un doctorat. Ca locuia intr-o casa construita din munca ei si a raposatului si mai avea niste apartamente in oras, daca nu ma insel doua la numar, cumparate initial pentru copii, tot din munca ei si a raposatului caci pe ea nu a ajutat-o nimeni niciodata.
Nu stiu ce anume m-a determinat sa-i intrerup expozeul, poate impresia ca ma pricep la imobiliare, si sa o intreb ce face cu apartamentele acelea din oras. Asa am aflat ca unul e inchiriat pe termen lung, la o familie de judecatori si primeste banii direct de la stat iar celalalt il inchiriaza in regim hotelier, printr-un site de specialitate. Cred ca am abordat un subiect despre care ii facea placere sa discute caci imediat a intrat pe site-ul respectiv de pe telefon si mi-a aratat acel apartament care, trebuie sa recunosc, era amenajat cu mult bun gust, era spatios si amplasat intr-o zona foarte buna. Mi-a mai spus ca inainte sa intre in acest sistem, apartamentul a fost inchiriat pe termen lung dar in scurt timp a fost de-a dreptul vandalizat. A fost foarte dezamagita si revoltata de ceea ce au facut acei chiriasi nesimtiti, cu atat mai mult cu cat si-a dat seama de pagube abia dupa ce acestia plecasera si nu mai avea cum sa le dea de urma pentru eventuale despagubiri. Mai mult decat atat, ultima chirie nu le-a perceput-o, in contul garantiei pe care chiriasii i-au platit-o la inceputul contractului. Paguba a fost mare. A fost foarte suparata o perioada lunga de timp, pe toata durata reparatiilor apartamentului si a mobilierului.
-De la supararea aceea mi-a venit si ideea.
A urmat o pauza lunga, eu o priveam sperand ca imi va explica ce idee anume i-a venit. Dar ea ma privea cu un zambet plin de intelesuri schitat de buzele subtiri, tinandu-ma in suspans.
-Ce idee? n-am mai rezistat, impins de curiozitate.
-Ei, ce idee. O idee. Nu-ti spun. Tonul ei insa trada intentia, greu de disimulat, de a mi se destainui. Am lasat lucrurile sa mearga de la sine. Si am avut dreptate.
-Un coleg mi-a montat niste camere de luat vederi. Le-a montat in televizoare, nu aveai cum sa-ti dai seama. Din cand in cand trebuia doar sa mut continutul pe un suport si sa golesc memoriile. Totul in mare secret, nici sotul nu stia nimic.
-Nu cred ca e voie sa faci asa ceva. Intri in intimitatea unor oameni.
-Dar sa-si bata joc de locuinta mea e voie? si eu sa nu am nici o dovada!
Erau multe de povestit. A vazut multe episoade palpitante in acele inregistrari, prin apartamentul ei se perindasera multi. Zambea complice, cred ca ii placea toata povestea asta.
-Poate ca intr-o zi o sa-ti arat si tie niste scene. O sa-ti placa.
Am schimbat subiectul, mi-a mai povestit despre viata ei. Am intrebat-o cum se face ca e singura, vaduva. Asa am aflat drama pe care o traise, nu cu foarte mult timp in urma. Caci printre acele filmulete inregistrate in apartamentul cu pricina, in cateva aparea chiar sotul ei in scene cat se poate de deochiate. Si macar daca ar fi fost la mijloc o femeie, ar mai fi inteles. Dar asa?! Tot acolo, in apartament a si murit, impreuna cu prietenul.
-S-au otravit, s-au intoxicat cu ceva. Printre cei care stau in apartament, unii, la plecare mai lasa cate ceva, apa minerala, sucuri, alte bauturi, conserve, unele incepute, altele neincepute. Nu se arunca totul. Mai stii cine ce a lasat acolo? Zambeste cu subinteles.
Mai tarziu mi-am adus aminte ca doamna era biochimist, asa mi-a spus la inceputul intalnirii. Si cred ca era foarte priceputa in aceasta profesiune.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin