Inainte sa faca fructe, plantele infloresc. Fructul pasiunii se naste din floarea pasiunii, pe care asa au botezat-o calugarii iezuiti, atunci cand, in secolul XVI au ajuns pe continentul sud american. Acum, cand legenda este arhicunoscuta nici nu e greu sa-i intelegi pe acei oameni care, buni catolici, patrunsi de emotiile si sentimentele cele mai cucernice si evlavioase, privind florile plantei pana atunci total necunoscute, le-au botezat asa cum le-au botezat. Caci intr-adevar, elementele din care este alcatuita floarea ar putea sa te duca cu gandul la simbolistica patimilor lui Isus Hristos. Mai intai se disting cele trei piroane folosite pentru crucificare, cele cinci stamine reprezentand, ca numar, cele cinci rani ale mantuitorului pe cruce, zece din cei doisprezece apostoli, adica fara Iuda si fara Petru, cei treizeci de arginti primiti de Iuda pentru tradare, saptezeci si doi de spini din coroana cu care a fost batjocorit Isus. Toate acestea sunt identificate ca simboluri in structura florii. In limba latina, atunci cand se vorbeste despre Patimile lui Isus, se foloseste termenul de Passion. Biserica Catolica si confesiunile care s-au desprins din aceasta folosesc acest termen referindu-se la suferintele Mantuitorului din Vinerea Mare. Noi folosim termenul de patimi care vine din grecescul pathos care inseamna patima, sau pathmos care inseamna pasiune. In limba romana insa termenul de pasiune nu poate sa echivaleze cu cel de patima, sensurile fiined diferite. Traducerea corecta a ,,florii pasiunii,, sau passiflorei in latina, ar trebui sa fie floarea patimilor si deci si fructul rezultat ar trebui numit in limba romana fructul patimilor. Sub aspect comercial si al marketingului, aceasta denumire si noul sens pentru produsul cunoscut ca fruct al pasiunii ar fi insa contraproductive. Dar chiar si asa, inlocuind traducerea simplista si eronata a lui passion cu pasiune in loc de patima, in ce masura sunt redate corect lingvistic suferintele Mantuitorului? Caci si latinescul passion si grecescul sau romanescul patima si chiar si rusescul ,, strasti,, nu au nici o legatura semantica cu suferinta fizica. Putem vorbi de patima bauturii, preacurviei, a jocului de norc si multe alte laturi intunecate ale existentei noastre. Se stie ca Noul Testament, in toate variantele sale multiple, dar mai ales cele patru cunoscute, a fost scris in greaca veche, apoi traduse in latina si apoi in celelalte limbi care au adoptat crestinismul. Si atunci? Ar trebui sa ne ducem la originile textului pentru o traducere corecta sau ar trebui reinterpretat sensul patimilor care este, pe langa Inviere, piatra de temelie a crestinismului?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin