GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. (definiţie DEX).

Suntem oameni, nu suntem perfecţi, deci suntem supuşi greşelii. Fixarea unui ţel este de asemenea supusă erorii. Drumul vieţii nu e drept şi lin ca o autostradă, ci plin de urcuşuri, coborâşuri, şerpuit, întretăiat de poteci, întreţesut cu alte drumuri. Suntem în permanenţă puşi în situaţia de a lua decizii: la stînga? la dreapta? sau poate s-o iau pe poteca aceea ce trece paralel cu drumul meu? Sigur, nu întotdeauna luăm deciziile corecte, fapt care ne situează în greşeală. La un moment dat îţi vei fi dat seama că ai greşit… şi ce faci?

O variantă ar fi să-ţi continui drumul cu fruntea sus, să-ţi spui că şi acela te va duce undeva, poate aproape de ceea ce ţi-ai propus (variantă preferată de majoritatea), indiferent de riscuri şi de ceea ce vei sacrifica până acolo. Sigur, la capăt de drum, apar regretele, remuşcările, însă e prea târziu să te întorci şi s-o iei în altă direcţie, nu mai poţi îndrepta nimic. De ce alegem o astfel de opţiune? (da, şi aici e vorba tot de o decizie: aceea de a persista sau de a te întoarce) În primul rând, din orgoliu şi mândrie. “Cum? Să afle ceilalţi că am greşit, să recunosc în faţa lor că am greşit? E suficient dacă ştiu doar eu că am greşit.” Din teama de a cădea în ridicol, uneori. E mai uşor să-ţi ascunzi greşeala decât să ţi-o asumi şi să încerci s-o repari. În al doilea rînd, din comoditate: “Dacă tot am luat-o pe aici, să văd până unde ajung”. Pe urmă, ar mai fi speranţa (această curvă mondială, fiindcă toţi trăim cu ea): “Dar dacă ajuns la capătul drumului va fi bine?” Sincer, nu cred că stăruind în greşeală vei atinge perfecţiunea. Nici măcar nu te vei apropia de ea. Căci perfecţiunea nu admite greşeli.

A doua variantă, mai puţin uzitată şi mai incomodă, este recunoaşterea greşelii şi întoarcerea din drum, până la ultimul checkpoint. Adică asumarea ei, asumarea consecinţelor şi încercarea de a remedia (pe cât posibil) ceea ce s-a stricat. O astfel de variantă presupune să ai curaj, perseverenţă, presupune promisiunea de a îndrepta acea greşeală. Este varianta unui om puternic, care caută rezolvări, doreşte evoluţia (atât a lui cât şi a celor cu care parcurge măcar o parte din drum). Gestul de a-ţi recunoaşte greşelile şi a nu persista în ele este o condiţie a reuşitei.

Greşeala, sigur, îşi are rolul ei. Aceea de ne învăţa cum să evităm anumite situaţii, cum să ne facem alegerile, cum să urcăm fără să alunecăm. Însă a nu învăţa din greşeli, a le repeta, a persista în greşeală, nu cred că te face să fii OM. Nu contează de câte ori aluneci şi o iei înapoi, contează să te ridici, să înaintezi şi să nu aluneci în acelaşi loc.

sursa: http://asudepica.netii.net/captain-ahab/

Moderatori angel_angel39 Galateea admin