..se spune ca oamenii sunt niste actori si fiecare joaca in spectacolul vietii lor....joaca o piesa de proportii care mai mari care mai mici....dar stai putin cine sunt spectatorii???...sala e goala....insasi actorii mai incearca sa ocupe vreun loc in sala....vor macar pt cateva minute sa priveasca fara sa participe....insa nu pot...insasi privind au rolul de spectator....deci cu totii jucam...vrem sau nu...........nu stiu daca ai sa ma intelegi dar iti voi spune ce cred eu.....consider ca suntem cu totii niste marionete si nu actori.....actorul isi cunoaste replicile sale ba chiar si ale colegului....el cunoaste toate scenele si actele.....noi nu stim nimic......nu putem anticipa nimic....dar incercam.....toata piesa incercam sa intelegem cine suntem,ce facem si care e rostul la ceea ce facem....miscarile ne sunt dirijate si ghici cine trage sforile....dar stai, caci D-zeu ne-a dat un drept pe care-l avem din nastere.....libertatea gandirii si deci dreptul de a alege.....probabil ca nu are sens ce-ti scriu acuma...dar ajungem si la rostul la asta...cata dreptate aveai cand mi-ai zis ca momentele de fericire sunt putine.....intr-adevar clipele de fericire....... de fericire spirituala sunt extrem de scurte, dar pot vindeca o rana si diminua suferintele sufletului.......detest materialul....pt ca in lupta cu spiritualul e slab si misel...nu face fata....spiritualul exista de cand lumea....iar materialul noi l-am creat....nu vreau sa cred ca dragostea mea pt tine este lucrarea cuiva...in asta nu poate trage nimeni sforile....eu sunt cel care simte asta...eu...sper sa intelegi la ce ma refer cand spun asta pt ca nu pot explica.....e ciudat unde am ajuns....ciudat pt ratiune......stiu ca sunt dificil...mi-ai mai spus...stiu ca pot fi pe cat de bun pe atat de rau...pe cat de tandru pe atat de rece....stiu ca ma contrazic cu tine cand ar trebui doar sa-ti dau dreptate...dar asta sunt eu..incearca sa ma iei asa cum sunt...probabil curiozitatea care ma caracterizeaza e un defect...dar ma fascineaza lucrurile nedemonstrate, inexplicabile, neintelese....femeia cand mediteaza, cand tace e misterioasa si te atrage prin faptul ca stii ca o cunosti, dar totusi iti pare ca o vezi pt prima data...ca o carte inchisa...ii vezi doar titlul...sa vezi viata prin prisma unui om absurd inseamna sa o vezi asa cum e ea, fara urma vreunei imaginatii...pt ca insasi viata e absurda si te atrage in absurditatea sa...omul cauta mereu cunoasterea...absolutul...si nu cred ca il gaseste vreodata...dar cautarea e cea care conteaza....sa nu crezi ca incerc sa tin un discurs pe tema:"Viata..." ....as esua draga mea.....sunt lucruri care nu se explica.....ca si faptul ca te iubesc....putem doar sa constatam si sa acceptam fara prea multe dezbateri.....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin