Timpul trece pe langa noi,ca adierea vantului de primavara
mingaindu-ne ridurile batranetii si semnele tineretii apuse.
Ne reaminteste inca odata de ce am fost,ce suntem,si ce vom
fi,in aceasta viata in care totul se rezuma doar la iubire,fericire
tristete,ura si asa mai departe.
Timpul si trecera anilor e ca un camarad de razboi ce e langa tine
pe frontul de lupta in care te-ai inrolat in ziua 1 a nasterii
tale.E camaradul ce ramane mereu tanar cand iti revezi chipul
in poze si in oglinda in care priveai totul cu interes.
Acum totul e doar un"tablou in tablou"in care mainele tale
ating cu o frica de copil nazdravan,culorile moarte si triste
din descrierea vietii tale.
Sunt amintirile care iti readuc aminte de tine,si care
la o privire mai atenta a juranlului in care sunt notate:zilele,anii
faptele bune cat si cele rele,observi cu tristete ca fericirea ta
nu are alocat nici macar un rand.
Si realizezi ca au trecut 10.585 de zile si speri ca vor mai trece
inca pe atatea sa le scrii in jurnalul vietii cu ideea ca
in timpul ce va urma vei aloca mai mult timp si fericirii tale.
Si asa incepi o noua pagina curata in care incepi sa notezi
un nou titlu pe scara vietii lasand in urama cu
fiecare treapta urcata un pic din tineretea ta,indreptatndu-te spre ultimul
fir de nisip din clepsidra vietii.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin