Sunt trei ipostaze pe care nu le inteleg si pe care, probabil, nu le voi pricepe niciodata.

Prima este cea a individului care, dupa ce a reusit sa termine si el cu chiu, cu vai, o facultate, ajunge sa ii priveasca pe ceilalti cu un oarecare dispret. El a muncit mult sa ajunga acolo, a invatat cat a putut, a stat noptile treaz (sa-si faca fituici, dar asta… o stie doar el…), in vreme ce… ceilalti…
A doua ipostaza extrema este cea a individului care niciodata nu s-a preocupat prea mult de studiile lui si/sau educatia/instruirea sa. A mers pe la scoala doar pentru ca “trebuia”, si a invatat intotdeauna doar atat cat i s-a cerut pentru a ajunge sa traiasca “multumitor”. Are in schimb “scoala vietii, bai nene… si asta e mai importanta decat orice facultate…”.
A treia ipostaza extrema este aceea de a lua de bun, in numele unei cauze drepte, tot ceea ce ti se "serveste", fara a trece prin "filtrul" propriei constiinte si cunostinte... anumite informatii care ajung la tine, voit manipwlator si din interese care nu au legatura cu adevarul. Pentru exemplificare: “Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor”. Acest citat din Biblie ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este “saracia cu duhul”. Din puntul meu de vedere, daca Mantuitorul ne dorea asa, ne nastea direct... morti!? De ce ne-a creat curiosi, iscoditori, dornici de cunostere si capabili de a evolua dpdv intelectual!?
Morala? E una si buna (zic eu)… Intr-un sistem care incurajeaza, prin toate cele, aceste extreme, este foarte greu sa fii echilibrat. Este important sa ai o imagine de sine corecta, adecvata realitatii (altfel spus, nici sa te supra-apreciezi, dar nici sa te subapreciezi, ci sa fii constient de propria-tI valoare si, mai mult decat atat, sa faci tot ce-ti sta in puteri pentru a o creste). Este important sa fii bun, sa fii gata sa ajuti, sa te implici, chiar daca ai de-a face cu astfel de specimene care te fac adesea sa iti doresti sa lasi totul balta.
Inchei cu trei vorbe de duh, in spiritul celor afirmate:
1. “Ignorantul, daca nu e si fudul, parca nu e ignorant destul” (da, stiu, am parafrazat…)
2. “Pentru a-ti da seama ca esti prost, trebuie sa fii putin destept”… Este un alt mod de a exprima ceea ce a scris Platon in "Apararea lui Socrate", care sustinea ca “este mai intelept decat o serie de oameni considerati intelepti prin simplul fapt ca el STIE CA NU E INTELEPT”…
3. Aceasta ilustreaza ceea ce eu consider a fi atitudinea potrivita fata de aceste provocarii:
“If you can’t do great things, then do small things in a great way”/ “Daca nu poti face lucruri marete, atunci fa lucrurile marunte, “insignifiante”, intr-o maniera mareata!” (Napoleon Hill).

P.S.: prezentul subiect a pornit de la un comentariu la subiectul postat de souvenir: "Ignoranta...", dar pentru ca a fost ofertant si m-am lungit in exprimare...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin