Regulament
Bloguri
„După mulţi ani de sărăcie grea, care însă nu i-au zdruncinat încrederea în Dumnezeu, rabinului Eisik din Cracovia i s-a poruncit în vis să meargă să caute o comoară la Praga, sub podul care duce la palatul regal. După ce visul s-a repetat de trei ori, rabinul Eisik s-a hotărât şi a plecat la Praga. Numai că podul era păzit zi şi noapte de gardieni, astfel încât rabinul nu îndrăznea să se apuce de săpat. Venea însă în fiecare dimineaţă lângă pod şi îi dădea târcoale până seara. În cele din urmă, şeful pazei, intrigat de ceea ce vedea, l-a întrebat politicos, ce caută acolo: caută ceva anume sau aşteaptă pe cineva? Atunci rabinul Eisik i-a povestit visul datorită căruia venise de atât de departe la Praga. Paznicul a izbucnit în râs:
«Bietul de tine, cu pingelele tale tocite! Ai pornit la asemenea drumeţie de dragul unui vis! Deh, aşa e când te încrezi în vise! Şi eu ar fi trebuit să-mi iau picioarele la spinare, când mi s-a poruncit odată, în vis, să merg la Cracovia şi, în odaia unui jidov pe care, chipurile, îl chema Eisik, fiul lui Jekel, să sap undeva după sobă, ca să găsesc o comoară. Eisik, fiul lui Jekel! Parcă mă văd la locul cu pricina – unde probabil jumătate din locuitorii evrei se numesc Eisik şi cealaltă jumătate Jekel – scotocind prin toate casele!»
Şi paznicul a izbucnit din nou în râs. Rabinul Eisik s-a înclinat, s-a întors acasă, a dezgropat comoara şi, cu o parte din ea a construit o casă de rugăciune care se numeşte Şcoala «Reb Eisik Reb Jekel».
«Luaţi aminte la această poveste! – obişnuia să spună rabinul Bunam – şi primiţi învăţătura ei: anume că există ceva care nu e de găsit nicăieri în lume, nici chiar lângă cel Drept şi Sfânt (Zaddik), dar că totuşi există un loc unde lucrul acela poate fi găsit».

«Învăţătura» acestei pilde poate fi «tradusă», fireşte, şi într-o variantă abstract-discursivă. Ea ar include următoarele teme:
α. De cele mai multe ori, ceea ce cauţi e la îndemână, în lumea ta, în casa ta, în interiorul tău.
β. Pentru a găsi ceea ce cauţi, trebuie mai întâi să faci un lung ocol, să te întorci la tine de departe, să faci un drum. «Aproapele» se valorifică numai după o laborioasă experienţă a «departelui».
γ. De multe ori, a fi credul e mai rentabil decât a fi sceptic. A lua visele în serios poate aduce beneficii pe care «spiritul critic» şi «rezonabilitatea» le ratează.
δ. Pentru a lua visele în serios, nu trebuie să abandonezi cu totul discernământul. Numai după ce rabinul Eisik visează de trei ori acelaşi lucru, decizia lui de a porni la drum i se pare justificată.
ε. Când ai găsit ceea ce cauţi, nu trebuie să ţii «comoara» doar pentru tine. Recomandabil e să o investeşti şi în beneficiul celorlalţi, al comunităţii.
ζ. «Soluţia», «răspunsul», e în preajma ta, dar pentru a o descoperi ai nevoie de intervenţia salutară a unui «străin»; străin de ţara ta, de religia ta, de limba ta, de cultura ta. Imediatul «comorii» se dezvăluie ca beneficiu al «străinătăţii», al unei temporare înstrăinări de sine şi de mediul tău familiar.
η. «Adevărul» nu e de negăsit, dar el nu se află neapărat în teritoriul previzibilului, al înţelepciunii «instituţionalizate». El poate fi atins, este cu siguranţă într-un loc anume, dar, de regulă, în alt loc decât cel în care-l cauţi”.
(Andrei Pleşu, „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste”, Bucureşti, Editura Humanitas, 2012, p. 14-16)

Suntem aici, în „Praga neliniştilor şi utopiilor noastre”, seduşi de mirajul unei comori (ne)visate sau poate de speranţa (re)găsirii inefabilului.
Dar suntem suficient de aproape sau doar suficient de departe de ceea ce are sens cu adevărat?
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

matrimoniale - membru fara poza

Psyche

  • Publicat Acum peste 2 luni
@Addmaria/Katerine, în „Alchimistul”, Paulo Coelho o poveste identică şeherezeşte.
Santiago, un băiat simplu, crescut pe câmpiile Andaluziei, visează că dincolo de mare şi deşert, lângă piramidele din Egipt, o comoară îl aşteaptă. Povestea Rabinul Eisik se repetă. Coelho însă preferă o altă temă de meditaţie pentru parabola sa: nerenunţarea la visele ce definesc „Legenda Personală”. „Împlinirea Legendei Personale este singura îndatorire a oamenilor. Totul este un singur lucru. Şi când tu vrei ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinţei tale”.
matrimoniale - membru fara poza

Psyche

  • Publicat Acum peste 2 luni
@Katerine, „inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte”.
Mulţumesc pentru urare şi gândul bun.

@Licaram, „adevărul, pur şi simplu, nu este niciodată pur şi arareori simplu”.

@Margarit_62: viole(n)t umorul domniei tale.
Mai bine mai târziu decât niciodată.
poza licaram

licaram

  • Publicat Acum peste 2 luni
da kate, putem scoate apa din fantana cu sita ...happy era o pilda dar am uitat morala.
poza licaram

licaram

  • Publicat Acum peste 2 luni
fara sens, esenta ramane povestehappy
matrimoniale - membru fara poza

Psyche

  • Publicat Acum peste 2 luni
„Există întrebări cărora li se poate răspunde prompt şi pertinent. De la cele ale experienţei curente”, „până la cele ale experienţei ştiinţifice”. „Există şi întrebări” „care par simple sau suprarealiste, dar al căror răspuns solicită mai curând talentul metafizic sau fantezia”. „Există, în sfârşit, întrebările «mari»”, „dostoievskiene”. „Problema e că tocmai acestor întrebări – esenţiale pentru o mai bună înţelegere a destinului individual, a dramei umane, a rosturilor universale – nu li se poate da nici un răspuns”.