Regulament
Bloguri

Lecturi de week-end

„Asta numeşte Martin înregistrare. Şi spunând asta, el porneşte de la bogata sa experienţă, care l-a adus la convingerea că nu-i prea dificil să seduci o fată, ci mai dificil este – fireşte, dacă suntem animaţi în această privinţă de o înaltă exigenţă cantitativă – să cunoşti întotdeauna un număr suficient de fete pe care încă nu le-ai sedus.
De aceea el pretinde că e mereu nevoie, oriunde şi oricând se iveşte prilejul, să desfăşori o largă acţiune de înregistrare, adică să înscrii în carnet sau în memorie (în principiu, Martin se bizuia pe memorie) numele acelor femei care ne-au captivat atenţia şi care cândva ar putea fi contactate.
Contactarea e o treaptă superioară a activităţii; asta înseamnă să stabileşti relaţii cu o anumită femeie, s-o cunoşti şi s-o faci să devină accesibilă.
Cel căruia îi place să privească înapoi, cu orgoliu şi cu lăudăroşenie, pune întotdeauna accentul pe numele femeilor avute; în schimb, cel ce priveşte înainte, spre viitor, trebuie să se asigure, în primul rând, de un număr suficient de femei înregistrate şi contactate.
În afară de contactare mai există o singură şi ultimă etapă a activităţii, şi eu ţin să subliniez, spre a-l mulţumi şi a-l îndatora pe Martin, că acei bărbaţi care nu urmăresc decât atingerea acestei ultime trepte sunt nişte bărbaţi amărâţi şi primitivi, amintindu-mi de fotbaliştii de la ţară ce se îngrămădesc, fără cap, la poarta adversarului, uitând că, pentru a înscrie un gol (şi nu numai unul, ci încă multe altele) nu ajunge doar setea pripită de a şuta, ci e nevoie, înainte de toate, de un joc de câmp temeinic şi cinstit”.

„Martin a împins toată aventura (ca de atâtea ori) pe făgaşul unui joc autoamăgitor. Da, acesta-i cuvântul. Toate înregistrările şi contactările nu sunt pentru el nimic altceva decât un joc al autoamăgirii, prin care încearcă să-şi păstreze iluzia că nimic nu s-a schimbat, că îndrăgita comedie a tinereţii se joacă în continuare, că puterea de altădată nu a scăzut şi că labirintul nesfârşit al femeilor a rămas şi va rămâne mereu domeniul lui de explorare”.

„Martin nu mai e demult tânăr, mi-am urmat eu firul meditaţiei. Îşi iubeşte soţia cu fidelitate. Trăieşte de fapt, în cea mai perfectă armonie conjugală. Aceasta-i realitatea. Dar iată că peste această realitate, şi paralel cu ea, la nivelul unui autoamăgiri, înduioşătoare şi nevinovate, continuă să se desfăşoare tinereţea lui Martin, o tinereţe agitată, neastâmpărată, veselă şi rătăcitoare, o tinereţe transformată într-un simplu joc, care nu mai e în stare, cu niciun chip, să depăşească linia de demarcaţie a propriului teren de joc, să atingă viaţa însăşi şi să se realizeze ca realitate. Şi, întrucât Martin e un cavaler orb al Necesităţii, el şi-a transformat aventurile într-un Joc inofensiv, fără să-şi dea seama măcar de acest lucru, investind necontenit în el tot sufletul său înflăcărat”.

„Bine, mi-am spus eu. Martin e prizonierul autoamăgirii sale, dar eu? Eu ce sunt? De ce îl asist în acest joc caraghios? De ce eu, care ştiu că toată povestea nu-i decât o iluzie, o amăgire, stau aici şi simulez alături de el? Nu sunt oare eu, în cazul acesta, mai caraghios ca Martin?”.
„Oare pe mine nu mă atrage un fel de magnet, ce mă îndeamnă să întreprind mereu expediţii zadarnice, înapoi, spre vremurile rătăcirii slobode şi ale căutărilor selective, spre vremurile lipsite de obligaţii şi ale alegerii autentice, originale? Îmi va veni oare uşor să mă despart de acele gesturi şi atitudini care pentru mine înseamnă tinereţea? Şi-mi va rămâne oare, pe urmă, în cel mai bun caz, altceva decât să le imit, străduindu-mă să găsesc pentru această activitate nechibzuită un adăpost sigur în viaţa mea chibzuită?
Şi ce dacă povestea asta e toată un joc zadarnic? Şi ce dacă ştiu acest lucru? Voi înceta oare să-l joc numai pentru că e un joc zadarnic?”.
(Milan Kundera – „Iubiri caraghioase” – „Mărul de aur al dorinţei eterne”, traducere din cehă de Jean Grosu, Ediţia a II-a revăzută, Bucureşti, Humanitas, 2002, p. 51-76)
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

matrimoniale - membru fara poza

Psyche

  • Publicat Acum peste 2 luni
Mulţumesc pentru recomandare, @IoanaDaria.
De’ timpul ar fi avut mai multă răbdare, nu l-aş fi ratat pe Haruki Murakami.
„La sud de graniţă, la vest de soare” happy