Oare cat de singur trebuie sa se simta un internaut de unul singur sau in doi, incat sa tot revina mereu si mereu la tastele unui computer pentru a diseca aceleasi mormane invechite de idei cu oameni straini ca prezenta fizica, doar niste cuvinte imprastiate pe un blog sau o suta in functie de dimensiunea singuritatii resimtite? Ce il determina sa-si exhibe cele mai adanci idei, din negura fiintei sale? Nevoia cumplita de a simti ca este inteles, ca este acceptat si ca cineva ii impartaseste nevoile si ideile? Si atunci de ce nu cauta pe cineva cu adevarat, de ce nu cauta pe altcineva cu care sa se simta implinit in relatie? De ce uita sa mai traiasca cu adevarat ci doar asteapta cu ochii inrositi si cu aviditate noi si noi replici pentru a reincepe la nesfarsit aceleasi dialog si iar si iar,...pare o munca de sisif...aceasta este munca internautului...si astfel se trezeste mereu la poalele muntelui, cu mica licarire a superbei privelisti care a fost sus, dar pe care o va avea la nesfarsit doar sub forma de amintire...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin