Dacă sunteți visători și nimic nu vă frânge speranțele... dacă știți cum să găsiți acele clipe tainice de curaj, când cei din jur par că v-au uitat... cred că am avea ce să ne povestim, chiar înainte de a ne întâlni in preocupări comune !
In ceea ce mă privește, a trebuit să ajung la 50 de ani ca să înțeleg că mulțumirea sufletească se găsește de cele mai multe ori sub ochii noștri... iar încercările prin care trecem sunt generate exact de "orbirea" noastră !
Caut un tovarăș de drum... cineva care, ca și mine, încă se mai minunează când înfloresc cireșii... care nu se supără, într-o dimineață luminoasă de vară, la țară, că un cocoș i-a stricat somnul... și un cățel îi continuă "opera" ! Cineva care visează să viziteze Indonezia cu templele ei lacustre și orezăriile în trepte, către cer...
Dar după fiecare vis, să revină cu drag in gradina mea frumoasa, printre tufele de gura-leului, petunii și flox... să mâncăm pepene și să ne povestim ce-am făcut în ziua respectivă !
Toate momentele vieții au darurile lor prețioase ! Caut pe cineva care să fie recunoscător pentru ce-a primit in viață și să nu poarte in suflet necaz pentru ce-a pierdut ! Și prin exemplul lui, să mă ajute și pe mine, atunci când nu reușesc singură, să nu-mi pară rău pentru ce-am pierdut.
Cu alte cuvinte, poate am norocul ca cineva mai bun ca mine, să citească aceste rânduri.
După 25 de ani petrecuți în Franța, mă întorc acasă, pe meleagurile natale (Teleorman), proaspăt divorțată. Aș vrea să cunosc un romantic "de pe vremuri", care încă-si mai amintește versuri de Eminescu și l-a citit pe Dostoievski. Și sufletul lui tresare când un disc vechi îi cântă Rahmaninov.
Cine s-a plictisit citind anunțul meu, măcar n-o să-și mai piardă vremea... și nici pe-a mea !
Partea a doua a vieții poate fi chiar foarte frumoasă...