" A avea curajul de a nu fi ca ceilalti"
Da, recunosc: sunt diferită...
că nu pot să fiu ipocrită,
că nu accept să fiu mințită
și că nu mă las folosită.
că nu cer nimic, nimănui,
că nu-mi dau sufletul oricui,
că sunt stăpână pe ce spun
și că aleg doar ce e bun.
că nu răspund la provocări,
că nu trăiesc din răzbunări,
că nu urăsc ce am iubit,
că recunosc dac-am greșit.
că pun iubirea mai presus,
că nu privesc lumea de sus,
că nu judec ce nu cunosc,
și că nu pot ca să urăsc.
că nu iubesc condiționat,
că nu mă-ntorc dac-am plecat,
că iert și uit neîncetat,
dar n-am să țin capul plecat.
că fac doar bine pe ascuns,
că tac când n-am nimic de spus,
că nu arăt decât ce vreau,
că nu cer ce nu pot să dau.
că nu stau doar cu mâna-ntinsă,
că nu mă las nicicând învinsă,
că lupt prea mult pentru dreptate,
dar ştiu să pierd cu demnitate.
că nu ascult deloc păreri,
că fac ce vreau, făr-aprobări
că pot fi bună, dar şi rea
că sunt şi-a lumii, şi a mea.
că nu-mi pasă că-s judecată,
că la bine n-aștept răsplată,
că la rău nu răspund cu rău
și mă tem doar de Dumnezeu.
Da, recunosc. Sunt diferită.
Iubesc și când nu sunt iubită,
Iar lumea-mi pare-un tribunal
Ce judecă iraţional…
_______________________
Irina Binder

O tanara pensionara,o femeie cu nostalgia bunului simt si a manierelor elegante, cu "mansarda" foarte mobilata, cu neuroni care nu se plictisesc.
As incerca sa caut (speranta moare ultima) un barbat pe acelasi calapod, pentru anii frumosi pe care ii avem in fata.Nu doresc o casatorie, ci numai o prietenie.
Eu sunt o fire pozitiva, vesela, iar psihologia citita cu multa ravna si placere m-a invatat multe.

Golul nu e lipsă. E început. Există momente în care nu mai rămâne nimic. Nici direcţie, nici dorinţă, nici sens.
Doar un gol adânc care nu mai poate fi umplut cu nimic ce vine din afară.
Dar golul nu e sfârşitul. E locul în care se rupe iluzia. Și se naște spațiul pentru ceva adevărat.