Un suflet rătăcit în zbuciumul tumultos al vieții,,am 57 ani doresc sa cunosc o persoana sincera cu care sa pot comunica.

Prefer sa fiu descoperit, stiu sa vorbesc, stiu sa si ascult, pot sa inteleg, daca sunt inteles, respectul si sinceritatea ma caracterizeaza! Suntem liberi în dragoste. Liberi să iubim, liberi să alegem pe cine iubim, liberi să ne dăm peste cap ca să facem cum e mai bine pentru omul drag. Libertatea nu a furat-o nimeni, până şi în iubire. Doar că dragostea pe lângă libertate mai cere ceva. Cere devotament, încredere, atitudine şi percepţia lucrurilor că deşi liber, ca să menţii o relaţie trebuie mai mult decât nişte ochelari de soare, o plajă şi gândul la o partidă bună de sex.

Bărbaţi sunt mulţi, femei la fel de multe. În viaţa reală însă, nimeni nu va întreba de numărul lor, ci de cât de mult înseamnă acel bărbat pentru o femeie sau femeia pentru bărbat…şi cât de multe eforturi a depus fiecare dintre ei pentru a menţine o relaţie. Întrebaţi-vă care au fost ultimile voastre relaţii şi cum s-au terminat fiecare în parte. Acelaşi început, aceleaşi reproşuri de mijloc, acelaşi final fără gust. Şi asta pentru că în loc să construiţi, găsiţi o mie de răspunsuri la întrebarea: de ce nu merge? Pentru că el e prea tânăr şi necopt? Pentru că ea nu se îmbracă ok? Gânduri de doi bani.

Nu există iubirea perfectă, cum nu există omul perfect: acest lucru ar trebui să-l înţeleagă oricine intră într-o relaţie. Toţi au calităţi şi defecte deopotrivă. Însă dacă iubeşti, iubeşti total. Dacă ţii la un bărbat, ţii şi la momentele când îl vezi îmbrăcat în chiloţi dimineaţa. Dacă îţi place de o femeie, îţi place şi de ea fără rimel şi ruj pe buze. Da, demonstrezi, lupţi, schimbi, dar nu pui asta sub cerinţa unei perfecţiuni. Dacă el şi ea vor iubi, vor găsi toate motivele din lume să construiască lumea lor, frumoasă, în care nimeni pe nimeni nu posedă şi nimeni nimănui nu reproşează.

Bărbaţii şi femeile sunt într-un conflict permanent, de prost gust de altfel. Un conflict între dorinţe şi interese, plăceri şi gânduri ascunse. Cică e mai simplu să vrei, să ceri mai mult, să pretinzi ceva decât să oferi, să asculţi şi să laşi de la tine. Şi acest lucru se referă şi la femei, dar şi la bărbaţi. Unii dintre ei, odată ce vor auzi un DA de la femeie, vor pretinde că ea e a lui, vor fi posesivi, vor domina şi într-un final vor distruge tot. Unele dintre ele îşi vor limita dragostea la două întrevederi săptămânale şi mult mai multe solicitări de ceva bani. Zic unii, pentru că sunt suficienţi cu scaun la cap care şi-au dat seama că să fii creator e mai frumos decât să fii creat. De aici apar greşelile, rănile provocate de scandaluri şi marele sentiment de vinovăţie pe care nimeni încă nu l-a anulat în dragoste. Deşi e greşit.

Tot ceea ce contează este libertatea! Dar libertatea de a vrea singur, fără să te impună el sau ea, să schimbi ceva, să faci mai bine, să oferi. Să fii creatorul unei lumi care se împarte la doi. Dragoste nu se dă în chirie şi nici pe împrumut. Nici chiar omului drag. Dragostea fie o dai ca un întreg, fie nu o dai defel. Aşa că fiţi liberi să iubiţi omul de lângă, dar nu să-l posedaţi. Fiţi liberi să daţi şi ultima şansă unei iubiri în care el este gata să facă orice pentru relaţie iar ea înţelege asta şi susţine. Fiţi liberi să trăiţi bucuriile şi tristeţile în egală măsură, fără a le judeca. Liberi să fiţi fericiţi, împreună.

Credeţi-mă, chiar şi cea mai nebună şi imposibilă relaţie merită o şansă, dacă la baza ei este gândul de a construi, de a dărui şi de a găsi libertatea în doi. Bărbatul nu ţi-l iei în chirie şi femeia nu ţi-e dată pe împrumut!