În jocul seducției moderne, nimic nu e inocent.
O fotografie devine pașaportul către fantezie. Un profil bine scris devine începutul unei povești care nu a avut timp să se întâmple. Trăim în epoca în care ne îndrăgostim mai întâi cu ochii minții, și abia apoi cu sufletul.

Privim. Scanăm. Selectăm.
Iar în spatele fiecărei alegeri, se ascunde un gând nerostit:
"Cum ar fi să fim noi doi?"

Asta e imaginația erotică – acel teatru intim în care rolurile sunt scrise pe loc, dintr-o privire, dintr-un gest, dintr-un detaliu mic dar electrizant. O fantezie care nu are nevoie de adevăr, ci doar de posibilitate.
Înainte să simțim pe cineva cu pielea, îl simțim cu mintea.

Dar imaginea nu e persoana.
Ea e doar masca prin care sperăm să fim iubiți.
Și uneori, prea prinși în propriile noastre proiecții, uităm să vedem omul real, cu fragilități, cu ritmuri proprii, cu dorințe poate diferite de ale noastre.

Sexualitatea e, în esență, o întâlnire între două lumi interioare.
Imaginea e invitația. Imaginația e drumul.
Dar intimitatea adevărată începe doar atunci când renunțăm, treptat, la fantezie – și îndrăznim să cunoaștem, cu ochii larg deschiși.

În ziua de azi sinceritatea e floare rară, din păcate oamenii sunt învățați să joace teatru, principiile sănătoase sunt schimbate, suntem influențați de tot ce este în jurul nostru chiar dacă nu e de bine.