Ador cuvintele mici,simple, cu impact mare.Ador oamenii veseli.Ador ploaia,toamna si zilele puţin călduţe de primăvară.

Casele de munte, noaptea, au farmecul lor aparte, farmec ce nu se regăsește la casele din câmpie. Lumina nopții vine de la un astru mai apropiat, printr-un cer mai rece, mai curat, vine pură, neamestecată cu luminile orașului.
Taina nopții pătrunde în camerele largi, tăcute, din piatră, prin ferestre de obicei mari, mai mari ca cele de la câmp. Pătrunde în camerele tăcute, aflate departe de zgomotele activității umane. Aici doar brazii șuieră sub vânt, un fluier filtrat până la nivel de vibrație fundamentală, atunci când este perceput în interior.
În liniștea nopții, în camera luminată de lună, nu dorm. Îmi aud inima bătând, alături de cele două femei, stau în pat cu picioarele sub mine și privesc fereastra. Crestele unor munți se ghicesc în fundal. Este o priveliște deosebită. Lor le aud răsuflarea, sunt entuziasmate ca și mine.

Fragment, Ziua 12 din Jurnal de relație adultă, postat integral pe valigrama punct ro