Nu,nu sunt casatorit! Nu,nu sunt implicat in nici un fel de relatie! Dar,nici iubirea aceea ca la 20,30,40 ani nu cred ca mai apare acum,la varsta noastra. Asa ca,tinand cont si de vremurile nebune pe care le traim si timpul liber tot mai putin,ma gandesc la o relatie deschisa,cu timp petrecut impreuna,sa ne bucuram unul de prezenta celuilalt cat de des putem,sa ne bucuram de pasiune,de fiori,doar de partea frumoasa a vietii de cuplu,fara obligatii,fara promisiuni.Ar fi banal sa iti spun "traieste clipa".Asa ca,iti spun traieste fiecare clipa,hai sa traim cat mai multe clipe din cele ce le mai avem la dispozitie.Vremea planurilor a fost la o alta varsta.Acum crezi ca ar trebui sa ne facem planuri pentru...?Pensie si cimitir?Ce-am avut de facut,am facut fiecare pana acum,atat cat a putut.Hai sa mai si traim.Ca nu mai e foarte mult si noi tot planuim si construim?Ce-ar putea rezulta?Daca prin felul nostru de a fi ,in derularea unei astfel de relatii,aparea iubirea,chiar daca la alt nivel cantitativ fata de ceea ce am mai trait amandoi candva,ne vom putea privi in ochi pentru a ne spune ,zambind,"te iubesc!",fiind practic bonusul care ne gadila frumos stomacul si creierul.
Pornim la drum?

Update: placere,nu necesitate!

Avertisment: barbatii sintem niste porci!

Dificil si schimbator potrivit celor in a caror perceptie migrez instant de la o extrema la cea opusa, caci, apreciat pentru judecata atita timp cit aceasta vizeaza terte persoane sau treburi externe, devin brusc un imbecil atunci cind, ca rezultat al aceleiasi logici mai inainte infailibile, ma trezesc nedorita oglinda celui/celei din fata mea, critica-mi fiind acum vazuta drept jignire, fara a mai conta veridicitatea parerilor, respectiv sinceritatea si lipsa rautatii intentionate cu care le expun. Asadar, daca te stii o persoana care nu accepta sa auda decit ceea ce-i convine, cel mult am avea sanse sa ne intelegem pentru o scurta perioada de timp, acel inceput cind esti inclinat sa vezi numai partile bune (sau si pe cele "mai putin bune" ca rezonabile). Are rost o cauza din start pierduta pentru o cert trecatoare perioada frumoasa? Nu!

Traiesc conform unor principii proprii (bineinteles, neinventate de mine, fiind prea tirziu pentru a mai gindi ceva negindit deja de altii, cel mult putind experimenta "premiere" ca inca necunoscator al preexistentei lor), nu alese pentru a ma integra, pentru a-mi fi bine cu orice pret sau pentru a impresiona vreo entitate care chipurile ma supravegheaza si pe care ar trebui s-o multumesc.
Nu ma (mai) preocupa chestii precum sensul vietii si alte "mari" raspunsuri pe care n-au fost in stare sa le gaseasca unii cu adevarat inzestrati in deslusirea unor astfel de mistere -- a se face abstractie de oamenii atit de dornici ca lucrurile sa fie in felul lor incit "simt cu dovezi" ca acestea chiar sint asa... dupa care neaparat trebuie sa-i convinga si pe cei cu conceptii "strimbe", fie ele precaute si inofensive agnosticisme.
Nu cred in dragostea neconditionata -- in ciuda impamintenirii acestei idei, nici animalele de companie nu ofera asa ceva -- si nu mi-as dori-o astfel, neconditionata, nici daca ar putea fi posibila (ca mai toata lumea, de altfel, daca eliminam ipocrizia sau prostia din declaratiile multora).
Caut inca inceputul ultimului sfirsit, fara insa a fi predispus la compromisuri, preferind singuratatea unei relatii de umplutura. Ca oricare am si eu criteriile mele (unele eliminatorii), acestea netrebuind sa fie musai identice (nici ca importanta, nici ca ordine) cu ale celor ce citesc aceste rinduri. Cronologic, din punctul meu de vedere, in conditiile prezentei cai de cunoastere, in prima faza ar trebui sa ne placem fizic si "scriptic" (ce si cum scriem), apoi, pe masura ce apare o bruma de cunoastere, modul de a gindi si felul de a fi, abia dupa ceva vreme avind a ne lamuri in privinta intr-adevar importantului rest (compatibilitate, intelegere, incredere), cel care poate aduce anduranta (din aceea neperceputa ca efort, sacrificiu sau devotament autoimpus). Puteti strimba din nas la superficiala ordine (repet, cronologica) a criteriilor mele, stiut fiind ca indeosebi persoanele inselate/mintite devin sustinatoarele fervente ale increderii drept criteriu primordial, prioritizare nesanatoasa (cred eu), un car inaintea boilor, urmind a te stradui sa placi pe cineva care-ti transmite incredere, in loc de a ajunge sa ai incredere in cineva pe care placi. "Contra-natura" asta, "hai ca-i baiat bun, iar in rest, mh, merge", va duce aproape inevitabil, mai devreme sau mai tirziu, la plictiseala, indiferenta, obtinindu-se cel mult o inertie din obisnuinta unuia cu celalalt. Eventual va dainui increderea, dar ma indoiesc ca doi oameni pot fi fericiti impreuna cu numai atit.

Fiecare se considera pe sine (si) aici nucleul, reperul, etalonul, unicul si inegalabilul, cind, in fapt, cu totii nu reprezentam altceva decit cerere si oferta (in acelasi timp), majoritatea avind pretentia, cind cere, sa primeasca si, cind ofera, "sa fie primit". Pentru cele carora nu le raspund, insistenta nu are rost [nota]. Va asigur ca primesc atit de rar mesaje incit este imposibil sa ratez vreunul. Prin urmare, lipsa unui raspuns este raspunsul in sine. A nu placea cuiva care ti-a atras atentia -- initial, caci sigur nu-l vei mai placea dupa ce vei fi aflat ca interesul nu este reciproc -- nu inseamna (neaparat) ca ai o problema din unul sau mai multe puncte de vedere. Ce bine ar fi daca ne-am debarasa de impresia universal valabilitatii noastre, trufasa nevoie de a ne crede placuti de toata lumea, micul cult al personalitatii al fiecaruia!

Comentariile publice (fie si favorabile), precum si cadourile astea prostesti vor fi sterse; prieteniile vor fi refuzate (daca e sa ne imprietenim, o vom face pe bune, nu din click-uri); votarea isi are locul in alte parti (si acolo degeaba).
Nu folosesc chat-ul, detest wap-ul, dar putem schimba numerele de telefon (nu mai devreme decit e cazul).
Incercarile barbatilor (cel putin ale celor detectabili de la rau inceput, adica cu sexul real trecut in profil), indiferent de intentia declarata si de orientarea lor sexuala, sint absolut ignorate.

[nota] In demersul lor de a deveni egale cu barbatii, o parte insemnata a femeilor a reusit, din nefericire, sa devina la fel ca acestia, degenerare elegant numita insa "emancipare" -- corectitudinea politica se numara printre dusmanii mei preferati. Daca ai ajuns pina aici, dar gasesti aceasta constatare ca fiind misogina, chiar imi pare rau ca ti-am irosit timpul. Ma poti injura. Serios. Nici n-am sa te reclam, nici n-am sa te blochez (daca, odata varsat naduful si racorita, gasesti de cuviinta sa te potolesti).

Contrar cumva intransigentelor de deasupra, odata "vrajit" (rar), devin aproape romantic.

O persoana calma și calculată . In rest mă las descoperită de cine vrea sa mă cunoască .