CUNOSC UN SINGUR MOD DE A MĂSURA TIMPUL: CU TINE SAU FĂRĂ TINE
Există oameni care intră în viața noastră și o schimbă. Apoi există alții care devin însăși măsura existenței noastre. Pentru mine, Ea a fost asta.
Am străbătut împreună o mare parte din viață, împărtășind munca, visele, temerile, bucuriile și provocările. După atâția ani petrecuți unul lângă celălalt, mi-am dat seama că știu un singur mod de a măsura timpul: Despărțind ceea ce a fost trăit cu ea de ceea ce ar fi fost fără ea.
Ne-ai părăsit mult prea devreme, ai zburat spre cer, iar de acolo ne privești, ne iubești și ne protejezi așa cum numai tu știai să o faci.
Fiecare prag pe care l-am atins poartă inevitabil și numele ei. Nicio recunoaștere, niciun premiu, niciun succes nu ar putea să-mi aparțină cu adevărat doar mie. De aceea simt că fiecare reușită trebuie împărțită.
Dacă ar trebui să împart simbolic un premiu important, mie mi-ar ajunge o parte mică, poate doar două rânduri, ca să-mi arăt bucuria. Restul i l-aș lăsa ei. Mai ales aripile. Pentru că, dacă în viața și în munca mea am avut posibilitatea să zbor, a fost datorită prezenței ei.
Am găsit inspirație în talentul ei, putere în caracterul ei și uimire în misterul ei. I-am admirat frumusețea, sensibilitatea, farmecul și acea dimensiune profundă a feminității care continuă să mi se pară ceva extraordinar și de neatins.
Există aspecte ale universului feminin pe care noi, bărbații, le privim cu uimire, fără a reuși vreodată să le înțelegem pe deplin. Poate tocmai asta le face atât de fascinante. Ne putem apropia, putem asculta, putem iubi, dar rămâne mereu ceva unic și irepetabil care aparține doar femeilor.
Eu știu doar că nu aș putea fi niciodată ca Ea. Și poate tocmai această diferență a făcut legătura noastră atât de specială.
Privind în urmă, îmi dau seama că fiecare lucru frumos pe care l-am realizat poartă în sine o urmă a prezenței ei. Fiecare proiect, fiecare intuiție, fiecare moment fericit a fost luminat de strălucirea ei.
Există iubiri care se nasc dintr-o privire și altele care se sting în timp. A noastră, însă, a fost altceva. S-a născut ca un fulger și s-a transformat într-o certitudine care nu a încetat niciodată să ne însoțească.
De aceea, când mă gândesc la povestea noastră, nu-mi vine să vorbesc despre dragoste la prima vedere.
Îmi vine să vorbesc despre o dragoste la vedere eternă.

Notă: Folosesc cuvintele ca să mă apropii mai mult de mine însumi, nu pentru a demonstra ceva. Pentru mine, cuvintele sunt un pod către mine însumi. Sunt un drum care nu se termină niciodată, o cale prin care mă apropii de adevărul meu cel mai intim. Este un gest profund omenesc, iar eu vreau să rămân pe acest parcurs al frumuseții și al împărtășirii.