" Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat " – Seneca .

Acasă printr-un tren de noapte povestind cu un om întâlnit pentru-ntâia oară, acasă pe vreo potecă sau vreun vârf de munte, acasă în șaua bicicletei, acasă la Herat, Bangui, Bogota, pe Chimborazo sau Stok Khangri, acasă la un concert de pian de Beethoven la Gasteig sau în compania unui muzicant prin aglomerația captivantă a Subcontinentului, acasă printre oamenii lumii, cu frumusețea fiecăruia dintre ei și cu o cană de ceai în față.