Este pretioasà càlàtoria ce o facem spre sufletul nostru care în general se petrece în singuràtate... dar dacà dorim libertatea absolutà aceasta se câstigà prin partaj si comunicare, càci doar omul îl poate elibera pe om de natura sa. Toatà lumea doreste sà tràiascà pe vârful unui munte (la propriu si la figurat) dar nu multi înteleg cà important este sà reusesti sà apreciezi urcusul cu pantele sale pânà a ajunge sus.
Oare ce caut în drumul meu spre "înàltimi"? Nu as putea spune cà e fericirea ce îmi lipseste càci aceasta mi-o creez singurà dacà vreau, însà trebuie sà reflectez dacà o doresc cu adevàrat, caz în care trebuie sà reusesc sà o si pàstrez. "Lângă cel mai înalt pisc al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.”
Cine sânt eu? Un simplu muritor ce cautà un echivalent intelectual si emotional.