A fost odată, ca și cum ar fi fost, un om, adică eu, care fără să se gândească prea mult și-a pus în aplicare un gand.

Am întotdeauna încredere în mine însumi şi în propria mea judecată, fiindcă nimeni nu mă cunoaşte şi nu are cum să ştie mai bine decât mine ce simt şi ce vreau. Sunt o persoană sensibilă cu suflet mare, voi încerca să iubesc pe cineva să fiu pătruns de încredere....dragostea fără încredere nu este totuşi dragoste.
Viaţa însăşi nu e decât un itinerariu cu escale şi abateri necesare, către capătul terminus , către clipa finală, unde viaţa se surpă în povârnişul inexorabil al morţii. Nu voi lăsa viaţa să mă descurajeze, toţi care au ajuns departe au fost nevoiţi să înceapă de undeva.... către un nou drum... fără sfărşit... în chip metaforic.
Ei bine,...ce femeie aş vrea să cunosc ? Cu siguranţă îmi doresc o femeie cu intenţii bune şi o inimă iubitoare pentru care sunt gata să îmi deschid... viaţa. Nu mai sunt un băiat, nu vreau să îmi pierd timpul sau să ma joc....sunt un om matur, vreau să găsesc o persoană cu care să pot împărţi liniştit restul zilelor, să putem avea încredere unul faţă de celălalt, să vorbim şi să râdem împreună. Nu am nevoie de o femeie ...specială...am nevoie de o femeie care să mă iubească pentru ceea ce sunt.
Pentru ea voi zâmbi, voi trăi si voi fi un bărbat adevărat !