Imi dau silința să ofer ceea ce pretind de la un posibil partener: bun simț, respect, bunăvoință, empatie.

Nu discut cu bărbați căsătoriți sau care sunt intr-o relație. Nu discut nici cu bărbați sub 40 de ani.

Discut aici, pe site, nu pe whatsapp, skype, etc si nici nu dau numere de telefon persoanelor cu care am schimbat doar două vorbe.
Nu sunt genul open-minded și nici genul prieteni cu beneficii.
Am văzut că toată lumea își dorește o relație serioasă dar puțini înțeleg că aceasta presupune: prietenie, înțelegere, valori comune, aspirații asemănătoare, nivel de pregătire similar, disponibilitatea unui dialog constructiv continuu, empatie, bun simț. Asta caut, pentru cei care întreabă. Cui nu-i place ceea ce am menționat aici, poate să caute mai departe exact ce dorește, fără să facă diverse comentarii.Cred ca respectul este esential in orice fel de interactiune, fie ea si online. Mulțumesc pentru înțelegere. ( Nu folosesc chat foarte des, asa ca putem comunica prin mesaje ).
Prin urmare, nu dau detalii personale din prima discuție cu cineva, pun foarte mult preț pe ideea de respect, așa că apreciez dacă v-ați abține de la comentarii nepotrivite.

" A avea curajul de a nu fi ca ceilalti"
Da, recunosc: sunt diferită...
că nu pot să fiu ipocrită,
că nu accept să fiu mințită
și că nu mă las folosită.
că nu cer nimic, nimănui,
că nu-mi dau sufletul oricui,
că sunt stăpână pe ce spun
și că aleg doar ce e bun.
că nu răspund la provocări,
că nu trăiesc din răzbunări,
că nu urăsc ce am iubit,
că recunosc dac-am greșit.
că pun iubirea mai presus,
că nu privesc lumea de sus,
că nu judec ce nu cunosc,
și că nu pot ca să urăsc.
că nu iubesc condiționat,
că nu mă-ntorc dac-am plecat,
că iert și uit neîncetat,
dar n-am să țin capul plecat.
că fac doar bine pe ascuns,
că tac când n-am nimic de spus,
că nu arăt decât ce vreau,
că nu cer ce nu pot să dau.
că nu stau doar cu mâna-ntinsă,
că nu mă las nicicând învinsă,
că lupt prea mult pentru dreptate,
dar ştiu să pierd cu demnitate.
că nu ascult deloc păreri,
că fac ce vreau, făr-aprobări
că pot fi bună, dar şi rea
că sunt şi-a lumii, şi a mea.
că nu-mi pasă că-s judecată,
că la bine n-aștept răsplată,
că la rău nu răspund cu rău
și mă tem doar de Dumnezeu.
Da, recunosc. Sunt diferită.
Iubesc și când nu sunt iubită,
Iar lumea-mi pare-un tribunal
Ce judecă iraţional…
_______________________
Irina Binder

Mai precis, pe soacra-mea. Implicit, culmea, pana acum nu am gasit-o nici pe fiica-sa. Ori daca am gasit-o, la cat de neghiob sunt, am ratat-o.
Poate soacra-mea este o tipa de treaba, ceva gospodina si simpatica. Poate, astfel, fiica ei are cu cine sa semene, ca tare-as dori sa o cunosc. Ca sa tragem la aceeasi caruta si sa generam una sau doua progenituri, frumoase ca ma-sa si destepte ca ta-su`.
Fiind satul de talentele cotofenelor de Bucuresti sau din alte zone urbane, imi indrept atentia si catre rural. Ca nu stiu de unde sare iepurele.
Nu, nu sunt pretentios. Sunt doar exigent. Exigent, in ceea ce priveste lucrurile de baza, primare. In rest, ma doare in freza daca te razgai ca un miorlau pe soba, ori daca uneori esti mai toanta si mai tuta decat mine.
Nu ma intereseaza daca ai o situatie modesta, ori ca nu ai aere si comportament de vedeta. Mai ales.
Nu pretind mai mult decat ofer. Nu caut legaturi efemere, de zbenguit prin cearceafuri. Nici persoane implicate in tot felul de complicatii si combinatii.
Mentionez ca nu am fost casatorit si nu am copii. Te informez asupra tuturor aspectelor generalist descrise mai sus, ca nu cumva sa traiesti cu impresia ca m-as multumi cu mai putin si ca poti folosi ocaua mica taman acu`, incercand marea cu degetul. Iti pierzi timpul. Iar eu, unul, pretuiesc timpul tau, timpul meu. Fiind o resursa ce nu mai poate fi recuperata.