Spre-amiza vieții noastre muritoare ajuns, într-o pădure întunecoasă ma ratacii pierzând dreapta cărare. Nu-i chip sa spun, căci prea cumplit m-apasa si ma-nfioara gândul ei, ce crunta ma-nprejmuia, ce-adanca si stufoasă. Nici moartea in durerea ei n-o-nfrunta; dar până-a spune ce mi-a fost spre bine, de celelalte,amintire, canta. Intrai in codru fara-a sti de mine, căci somnu-in vine mi-l simțeam cum cura, când ma-abatui din calea de lumine.

Sunt prea puține cele 15 cuvinte pentru a ma descrie, voi prefera dialogul direct, e mai simplu asa

Lume buna dom'le pe acest site,toti plini de calitati si valori materiale...no,eu sunt defecta fizic,psihic si spiritual,nu lucrez,sunt saraca,am studiat doar 4 clase(suficient cat sa invat sa scriu) si sunt singura...
Are cineva curaj sa mearga cu mine pe aceeasi "strada"?
(persoanele sub 55 de ani si cei cu profil incomplet,sa nu-si consume energia si "cerneala",nu raspund!)